Mai știi, iubite?

[Manuela Munteanu]

Mai știi, iubite, când, în noapte,
Sub flaut fermecat de iele,
Gustai tămâia gurii mele
Stingându-mi de pe buze șoapte?

Mai știi când chicotea și luna
Înspumegată printre aburi?
Dulci ape șiroiau în jgheaburi,
Iar tu-mi treceai prin plete mâna.

Ce taine ascundeai stângaci
Când, prin șuvițele rebele,
Îmi presărai lumini de stele
Șoptindu-mi la ureche: ,,Taci!

Să-ncremenim în astă clipă!"?
Crezând c-așa vom sta pe veci,
Te-nlănțuiam cu brațe reci.
Zbura spre ceruri o aripă

Și, cu întinsul său răsuflet,
Ducea un dor spre neagra zare.
Doar eu, în strânsa-mbrățișare,
Mă îngropam cu tot cu suflet.

[Manuela Munteanu]

Domnule Grig Salvan, și dumneavoastră aveți o magie a comentariului, încât mă faceți să-mi văd mai frumoasă poezia. Da, total lipsită de modestie, aș putea afirma că am avut pasiunea necesară pentru a scrie poezie de dragoste. Fără această determinantă, acest orizont n-ar fi accesibil. Vă mulțumesc mult!

[Grig Salvan]

Farmecul clipei, sublimul iubirii la cota cea mai înaltă. Povestea curge ca melodie în surdină, gesturile tandre se înlănțuie firesc, șoaptele se întretaie. Frumos, frumos... Versul de aur: „Să-ncremenim în astă clipă!” Cine nu și-ar dori, asemeni lui Faust, „Clipă, rămâi! Ești atât de frumoasă!”?

[Manuela Munteanu]

Doamnă Nuța Crăciun,  mă bucură vizita și aprecierea dumneavoastră! Se numără și printre preferatele mele. Vă mulțumesc!

[Nuta Craciun]

Da. Cred că e genul de poezie foarte bună, scrisă în stil clasic, felicitări, Manuela!

Emană o sensibilitate foarte frumos conturată în zugrăvirea de mare finețe a imaginilor.  

[Manuela Munteanu]

Alex, îmi place să mă joc cu cuvintele pentru a descrie sărutul. Am multe asemenea descrieri și voi mai avea... :) Mulțumesc mult pentru trecere și impresii!

[Manuela Munteanu]

Ooo, da, mizez pe imaginația cititorului în poeziile de dragoste. :) Ce m-aș face fără ea? Ca într-un joc al căutării comorilor... Vă mulțumesc pentru apreciere, doamnă Vasilisia!

[bolache alexandru]

Mai știi, iubite, când, în noapte,

Sub flaut fermecat de iele,

Gustai tămâia gurii mele

Stingându-mi de pe buze șoapte? Ce frumos au descris sărutul! Reverență!

[Vasilisia Lazăr]

Cât de erotică, de senzuală e această strofă:

Ce taine ascundeai stângaci
Când, prin șuvițele rebele,
Îmi presărai lumini de stele
Șoptindu-mi la ureche: ,,Taci!

Imaginația cititorului nu are cum să nu se activeze. :)

Și ultima strofă e de efect. 

Felicitări!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru vizită, doamnă Vasilisia!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin, acesta este motivul pentru care scriu poezie de dragoste. Pentru lumina ei. Vă mulțumesc pentru solidaritatea în idee și, evident, pentru prezența elegantă!