Contemplu soarta lumii de pe-o creastă, …

Un palmier mi-a fost, prin secetă, iubirea.

Ea răscolea-n nisip după lumini și musturi 

Și se-mpingea spre cer de propriile-mi…

mi-e tare frig acum, iubite…

aprind în mine o făclie;

îţi dau şi ţie una, uite,

aprinde-o! doar s-or cununa

a' noastre focuri, pe vecie…

e frig…

când trece ea, zebra

mă cuprinde febra

când își adie părul

îmi saltă în gât mărul

și oftez din plin

când ea trece lin

peste mine în salt

arcuit și…

te-am așteptat ca pe-o împărtășanie

te-am căutat ani la rând pe drumuri neprietenoase

dar tu erai aici

faclă în întunericul necuvintelor mele

tu clipa…

obosite de drum, abia-mi mai târam

picioarele grele... și-abia-mi mai duceam

povara din spate precum calul în ham

adormisem sub cerul adânc și visam

eram ușor și…

Pe o frântură de albastru-ntunecat

Scriu o poveste ce n-a vrut să fie scrisă.…

(elidă)

Lemnul morii plânge, sângeră-anotimpul,

Tăvălugul vieții îmi sfărâmă timpul.

Lemnul morii plânge, nu mai naște pâine,

Înserarea urcă, peste…

Privește neaua moale din palma mea cea stângă!

Printre prăpăstii calde și munți săpați de ape,

Stau treze dulci alinturi, ce n-ar…

Ploile îngenuncheau pe la porți,

cuvintele topite mai pluteau un timp,

între îmbrățișări restante,

doruri durute rupeau…

(Cu plecăciune, confraţilor mei glorioşi)

*

Eu nu râvnesc la vreo coroană,

Căci am coroana mea de spini

Şi fruntea toată mi-i o rană

Din truda mea prin…

Cingătoarea iertării,  pe drept,  i se cuvine păcatului

(O soră și-un frate,  prinși în dansul zdrobirii de inimă) -

Dumnezeiesc compromis!

Temeinicia justițiarilor e…

Se scurge fără rost această vară,

noi îngropăm speranțele în doi,

doar…

Măi, haiducule cu pană

La căciula cea rotată,

Adu-mi inima îndată

Și nu mi-o lăsa furată

De privirea ta…

Când vei veni sper să nu-ți par străină

Mă vei atinge și atunci de sus,

Va coborî un înger pe-un fulger de lumină

Și tot ce-a fost durere, va fi de-acum apus.

Mă vei urca apoi…

Iubesc femeile surate cu pădurea;…

orașul tău are o inimă de fier

pleci din el

toate pleacă odată cu tine



treci prin viață fără bagaje

orașul…

ne-nvinse ceasul în străvechi odăi

creșteau bureți în lemnul asudat

din miazănoapte vântul însetat

ne-nlănțuia cu vinete văpăi

ca jocul fără noimă să-l învăț…

femeia aceea

care tot țese

pânza unei cămăși

pe care nu o va îmbrăca

niciodată

vreun bărbat

acea penelopă

la care nu se va mai…