ți-am spus te iubesc

pentru ultima oară

trec podul în spectacolul apei

umbre aruncă monede

ar trebui mai puțin de un om

să le-ajungă

în…

Când oblojeam izvoarele de răni

Doar zâmbetul schimbam din când în când

Și atingeam cu fruntea de pământ

Eu… toată viața am urcat pe scări

Mai oboseam la…

Şi-a scos poetul

viaţa la licitaţie,

într-o amărâtă casă de-amanet din cartier

(de unde bani pentru Christie’s ori Sotheby’s

London?).

Voia să ştie câte…

suntem declarați oameni talentați

în dragoste

închidem un cerc de aer rarefiat

în spatele pereților înalți

de întrebările altora

viața percepe altfel imensa…

Încă vreau să îmi rămână timp

Într-o cupă mare de răcoare,

Să petrec cu zeii din Olimp

Înlemniți în munții lor de sare.

Să îmi cern clepsidrele…

sunetul prelung al unui munte în agonie

mă îndeamnă să-mi ridic ochii spre cer

negrul cuprins în manifestare îmi face privirea de sticlă 

locul copilăriei-

motiv să-mi placă…

poetul intră cu teamă și grabă-n altar

de la jumătatea distanței niciun om să pretindă că știe

diavolul se potrivește cu mantia lui de portar stacojie

respectuos îmi aduc…

am sperat să nu îmi intri în minte

nu am loc pentru tine și păsările care străbat oceanul

de parcă sinapsele nu ar însemna

mare lucru

mi-am spus

iubirea să fie…

Se-ațin Bucegii de mână

În iureșul vremilor noi

Cordoane de…

Moţăilă

– o să mai auziţi de el –

era omu’ de casă a’ lu’ Dănvacă

venea Ignatul

porc şuncălit

şuncălit porc avea Dănvacă

ţinut cu bostan fiert în…

Ascultă cum şopteşte iarba în urma noastră

Şi ne mângâie umbra paşilor

Ce i-au strivit corola de verde a frunţii,

Ascultă vorbele fânului proaspăt…

Vasile, a’ lui Ghirboaţă,

Băiat sărac,

Însă nu atât de sărac încât

Să-i plece mâţa, de Crăciun, de-acasă,

Mi s-a însurat,

Ca în romanele…

știu cum este să fii tânăr

să-ți neglijezi trupul

vocea interioară și toate lucrurile ce ar vrea să te țină

pe linia de plutire

nu știi cât îmi doresc o…

înțeleptul mi-a spus

întreabă cartea destinului

femeia

mă obsedează până la lacrimi

locul în care ar fi trebuit să îmi crească la loc

carnea

sub ramurile…

Prologească reprezintă poemul care deschide volumul La Ghizunie al scriitorului Ion Lazăr da Coza, un volum de prozo-poeme…