Ziua de cumpănă

[Any Dragoianu]

 

e ca oricare zi

structurată după modelul suferinţelor clasice

prinse în micile năvoade

când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta

lângă dig

e o zi cu anunţuri stupide

care pot instala panica

femeile îşi vor trimite pruncii să doarmă

în peştera din galaxia vecină

unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului

ca o fiară ce a evadat cu un scop anume

 

e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de aerisire

şi cioburile unei dimineţi perfecte

să îmi taie respiraţia adevărului

piatra mea de rezervă aruncată în gol

nu mă voi descurca înnodând sentimentele în barbă

până când taraba nu ia foc

 

e ziua ce şi-a legat zdrenţele de trupul bolnav

croind după tiparul de rezervă un singur destin

,,să mă opresc la trecerea de pietoni’’

spunea astrologul de serviciu

între a şasea şi a şaptea linie a zebrei

acolo cercul prinde contur

 

e ziua mea de libertate

şi oricâte sarcini mi-aţi pune în cârcă

tot voi învăţa să-mi întind obrazul palid

[Sofia Sincă]

Mulțumim autoarei pentru dezvăluirea lumii sale melancolice  prin aceasta poezie care reprezintă gandurile ei interioare de o clipa, precum si grija alunecarii omenesti in "ziua de cumpana".
Am citit cu incintare, Sofy!