Încercare…

Să nu mă-ntrebi nimic în astă noapte

Nici de-s rănit şi-mi geme sentimentul,

Mai bine să intrăm, direct, în fapte

Şi-nchide geamul, că m-a tras curentul!



Aprinde focul, vremea n-o mai pierde

Cu vorbe-n vânt şi lucruri inutile,

Că pot oricât, să stau, dacă m-ai crede,

Pe cheltuiala ta, şi-un an de zile!



Îmbracă-te ’n cămaşa transparentă,

Că e mai simplă, nu se face ghem,

Şi…

nu am cerut nimic

şi nu mi-ai dat nimic…

pot să vorbesc despre tine şi ziua

când port o haină grea

şi faţa se umple de nefericire

când te ştiu îngrămădit în celula inimii

ca ultimul ocnaş fără apă şi pâine

pot să te duc pe drumul de sare

unde trec căruţaşii beţivi

cu biciul pregătit să-şi lovească mârţoagele

obligate la numărarea pietrelor

ce intră sub unghii

pot să îţi spun cine am fost într-o viaţă anterioară

şi în altă viaţă

şi…

în acest canal mi-am petrecut copilăria

acoperindu-mă cu noroiul rămas pe marginea

spartă a dalelor de beton

cu muşchii paralizaţi de aşteptarea unui viitor luminos

pregătit pentru călătoria pe marte

evident cu bilet achitat integral

de cei care îmi spun

să mă duc la naiba când se înfundă sifoanele

cu scame dubioase

mă vedeţi zilnic între cerşetorii cu vile şi conturi în euro

vă împiedicaţi de umbra mea…

somnul mă fură

calul nechează încet

la galop visul

zarul măsluit

păpuşarii duc aur

smoala se-ntinde

buchet de raze

pescăruşul culege

stele de gheaţă

explozia gri

imperiul meu renaşte

din ape tulburi

e întuneric, Doamne şi opincile

sunt pline de noroiul vieţii,

dar le ţin să-mi apere tălpile când

urletul haitelor mă pândeşte

am învăţat că bezna se taie cu o rugăciune

şi azi mi-ai vorbit

bătrână şi singură, cum sunt,

nu-mi pot curăţa prispa de gunoaiele adunate

de-a lungul vieţii

am plâns când sunetele, rare şi distincte,

îmi tulburau mintea

ai venit să vezi dacă…

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor…

am întrebat vecinii

de câte ori îşi plimbă sufletele

cum le trec prin inelul de foc

şi tăcerea lor mă înebuneşte

din cenuşa  urât mirositoare s-a născut

teama de a nu muri otrăvită

cu propria nefericire

în carnea strămoşilor cresc grânele

gurile noastre nu se mai satură hulind

prietenii vorbesc despre talismane

aducătoare de noroc

şi ţara mea cade ca tencuiala de pe…

e ca oricare zi

structurată după modelul suferinţelor clasice

prinse în micile năvoade

când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta

lângă dig

e o zi cu anunţuri stupide

care pot instala panica

femeile îşi vor trimite pruncii să doarmă

în peştera din galaxia vecină

unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului

ca o fiară ce a evadat cu un scop anume

e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de…

Ali are o presimţire

şi-a lăsat sufletul lângă măslin

noaptea vin animalele

şi fură visele servitorilor

ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când

a învăţat mersul pe ape

şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea

în plină zi

se închină în văzul tuturor

nu poate respira dacă potirul e gol

i-a învăţat cum se trece prin sită…

luptă în zilele cu umbră

peste crucile celor căzuţi în tranşee

îşi curăţă timpanul de sunetele vii

în amurg primeşte gamela cu minciuni

despre pământul strămoşesc

gândurile se limpezesc în cana de tablă

mai pune de-o fiertură şi uită scânteia pe marginea şanţului

când se odihneşte întoarce spre miazăzi calul

în rucsac ţine exploziile întârziate şi telecomanda

blocată pe replay deasupra…

zidurile se ridicau din mijlocul plămânului drept

aveau două ferestre diforme

ochiuri conturate în cutia misterelor

nici o uşă nu găseam printre micile definiţii

golul imens lăsat ca o capcană pentru viitor

mă neliniştea peste măsură

aruncam hârtiile în unghiul cel mai sudic al închisorii

mă strângeau lanţurile ruginite

îmi amputaseră lumina

tăiau în carnea cuvintelor

liniştea e cea mai enervantă…

ploua prin acoperişul nopţii

în palma stângă desenai harta oraşului subteran

întotdeauna fotografiezi păpuşile gonflabile de pe străzi

aduci cu tine un aer de cavaler în doliu

îţi injectezi speranţe şi gânduri frumoase

copiatoarele ieftine amestecă mereu cernelurile

în cutiile de plastic

au o multitudine de variante

să traseze linii la nivelul inimii

câteodată circulă cu restricţie

în zonele de maximă…

punctele se intersectau la nivelul buzei superioare

aveai o aripă de fluture lipită pe vocala ,,o,,

încolăcind filtrele de aer

tuburile cu oxigen intrau prin orificiul de la baza iubirii

ea se ridica prin atingeri digitale

ca semn divin al perpetuării speciei

întregul mecanism funcţiona non-stop

un vecin timid a semnalat turbulenţe la etajul superior

instalând panica printre locuitorii neprogramaţi

se…

la ei plouă cu sânge

se scurge pe tâmplele apusului

trecând prin spirală cu tălpile încărcate

de ţărâna vremii

e cea mai simplă definiţie a omului injectat cu iluzii

căutările se opresc la poarta cu steluţe de ceară

lumina topindu-se pe buzele arse de infinit

gardul vopsit în culorile toamnei a cedat

praful se ridica până la munţii de cristal din patria mea

la sensul giratoriu m-am pierdut în mulţime

cu…

are braţe de foc şi trece prin pereţii inimii

fără să perforeze organele vitale

în ziua când l-am cunoscut

înregistra pe retina stângă

fragmente din istoria lumii

ştie cum se desprinde unghia pământului

din călcâiul nopţii

pe pânza ţesută de femeile timpului său

colecţiona amintirile

unele se cicatrizau destul de greu

altele sângerau până la cuvânt

culorile se amestecau în grabă

tabloul…