Țara iubirii mele

[Manuela Munteanu]

Pe-un colț de lume strânsă
Din liturghii astrale,
Eu mă cutreier - albă
Femeie pământeană
Și-mi duc în piept iubirea
Cu zâmbet de icoană,
Ce-n ziduri înflorește
Dulci frumuseți murale.

I-atâta de departe
Această țară-n care,
Cu ochi de-ndrăgostită,
Văd roi de universuri
Și-atâta de înaltă,
Cu cerul prins în versuri,
Lumina pentru zarea,
Ce licăre a soare!

Pe file lungi, albastre,
Cu scrisul în inele,
Înșir dantela vie
De pe aripi de înger,
Duioasă adiere
Cu care zbor străfulger
În lumea mea de taină:
Țara iubirii mele.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, domnule Cristi Poe!

[Manuela Munteanu]

Sigur, Augusta! Se poate spune și așa... Îți mulțumesc mult pentru apreciere și vizită!

[Chris]

patriotic, frmos...

[Manuela Munteanu]

Da, aceasta mi-a fost intenția.  Să  apropii, să omagiez. Altfel spus, cu alte versuri ale mele:

Te-mbrățișez cu vântul 

Ce ,tainic, ne desparte, 

Că numai el i-aproape

Și-atâta de departe...

Vă mulțumesc pentru apreciere și vă îmbrățișez... cu vântul,  doamnă Denisa Curea Popa!

[Denisa Curea-Popa]

I-atât de departe și totuși, prin această poezie, atât de aproape. 

Deosebită apreciere! 

[Manuela Munteanu]

• Vă mulțumesc,  doamnă Nicoleta Ramona Cornaciu!

[Manuela Munteanu]

Domnule Valentin Stănescu, vă admir bunăvoința și abnegația cu care ne dăruiți versurile! Vă mulțumesc mult pentru acest efort și pentru cuvintele frumoase! Onorată!

[Stanescu Valentin]

Trăim într-o ţară pe care dorim foarte mult s-o iubim şi-ajungem în ţara de taină s-atingem în noi bucuria la care ajungem  cu greu în locul numit România...

 

’’I-atâta de departe
Această țară-n care,
Cu ochi de-ndrăgostită,
Văd roi de universuri
Și-atâta de înaltă,
Cu cerul prins în versuri,’’

 

de-un timp am o altă ţară ascunsă-n suflet în adânc

închid ochii şi-mi e bine seara când cobor în mine ...

simt iubirea ce-am simţit-o-n vremea-n care eram ţânc

vorbe dulci roiesc în juru-mi precum roiuri de albine

 

iar căldura din cuvinte întreg corpul îmi pătrunde

uneori lumina blândă ce în jur nu lasă umbră

mă cuprinde şi mă-mbracă într-o aură de unde

mă inundă bucuria mă scoate din zona sumbră...

 

iar în zori revin în ţara-n care port un cod identitar

sunt chipat şi am simbrie care nu e foarte mare

să nu mă ridic din turmă să devin contestatar

numai muncă şi iar muncă până la epuizare...

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Valerian Dincă!