vino să vezi sipetul cum plânge

[gina zaharia]

nu nu sunt eu e strigătul unui răsărit pe țărmul pustiu

un crez uriaș străpunge marea ici-colo îngenunchează în petice de tine

mă ridic pe vârfuri părul mi-e plin de săgeți alb-sălbatic

miroase a busuioc și a spice din aria de joi

dacă mai socotesc și pescărușii care lenevesc pe jumătatea mea de corabie

sunt un înotător norocos

 

scoicile din zaruri îmi fac cu ochiul mă îndeamnă să le botez într-un fel

grația nu știe să coboare prin sete decât în trăsura luminii

gleznele sunt partituri pe valuri o salvă la fiecare răscruce

duc cu mine podul de lemn pe care închideam ochii

într-un exercițiu de dimineață

pare o scară între ieri și azi un braț adorat de multă vreme

invizibil până la mângâiere

 

un cer în alt cer cum or fi apărut fără să înlăture golgota de nori

în care au murit pești și s-au amestecat portretele de duminică?

hei călătorule cu cămașa de zori unde-ți plimbi verdele

pare împrumutat din noianul de păduri subacvatice

vino să vezi sipetul cum plânge…

[gina zaharia]

Dragoș, mulțumesc! Este una dintre poeziile mele, la minut. Așa cum îmi spunea dl. Tudor Cicu (criticul nostru buzoian), obișnuiesc să trimit cititorului poezia încă din fașă. Poate greșesc, dar asta sunt:)

Gând senin!

[gina zaharia]

aDa, și mie mi se pare uneori că zilele se pitesc după copaci subacvatici, uneori le-aș spune să asculte aria întreagă, poate acolo e lumea în care-și caută refugiul, din când în când:)

zi frumoasă, mulțumiri,

[gina zaharia]

De câte ori călătorul din mine  poposește pe  malul cu ierburi sălbatice, lasă acolo un semn. Poate pentru că două ceruri se suprapun...

Mulțumesc, Adelaide!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Gina,

Am citit poezia ta şi aseară şi acum fiind foarte atent. În general citesc de mai multe ori un text pentru a-l înţelege, la un oarecare interval de timp. Cred că este unul dintre cele mai bune texte marca Gina Zaharia pe care l-am citit în ultima perioadă. Din punctul meu de vedere cuvintele sunt inutile în faţa unui asemenea text.

Felicitări! Textul este excepţional!

Complimente,

[Valeria Merca]

...

"hei călătorule cu cămașa de zori unde-ți plimbi verdele

pare împrumutat din noianul de păduri subacvatice

vino să vezi sipetul cum plânge…"

semn de admiratie! Adelaide, drag si pretuire