Venele mele au devenit căprui

[Ariana Zburlea]

Când te-am văzut pentru prima dată
 - ochii ca două apusuri căprui în mările uleioase de durere -
am simțit cum inima

îmi va sparge trupul.

Așa că am scos-o,
i-am pus un fir de ață
și am lăsat-o să se liniștească,

ca un balon ce atinge

tavanul camerei mele.

[Chris]

titlul mi-a placut, interiorul ma asteptam sa fie mai amplu, desi am inteles ca este vorba de o stare, de un moment

și am lăsat-o să se liniștească,

ca un balon ce atinge

versurile se citesc impreuna, acuma nu stiu, vezi tu...

[bolache alexandru]

Chiar dacă ușor atipică, poezia place!

[Grig Salvan]

Ingenuă secvență a „primei clipe”, a „dragostei la prima vedere”. Tandră și luminoasă imaginea inimii „ca un balon ce atinge tavanul camerei mele”.

[petrut dan]

Semn de lectură, cu drag!

[Ariana Zburlea]

Doamnă Ada Nemescu,

Nu am crezut niciodată că e un comentariu rău, doar am simțit nevoia să subliniez anumite aspecte și să explic de ce nu consider că există ,,expresii plastice, descriptive” în poem. Bineînțeles, mă bucură când oamenii găsesc anumite puncte forte și sunt conștientă că nu toată lumea are aceleași gusturi/preferințe, e ceva firesc. Intenția mea nu a fost revolta (cred că m-am exprimat foarte respectuos), pur și simplu am argumentat o părere contrarie; iertați-mă vă rog dacă am părut ușor acidă, nu îmi stă în fire - mereu am rămas obiectivă, indiferent dacă mi-a plăcut sau displăcut ceva. Și eu vă doresc multă inspirație și o seară minunată!

[Ada Nemescu]

Stimată, Ariana Zburlea,

Dacă ați fi citit comentariul meu cu atenție, ați fi remarcat că nu a fost un comentariu rău! Dimpotrivă, am tot repetat ce mi-a plăcut. Ați spus că este ieșit din tipare, iar eu am spus același lucru - este o poezie atipică la care am remarcat titlul, ideea, curajul de a aborda spații noi în universul poetic.

Cu această atitudine de revoltă veți îndepărta cititorii, pentru că firesc este să primim tot felul de comentarii, fiecare înțelege diferit un mesaj... în fine...

Spor și inspirație, aDa

[Ariana Zburlea]

Vă mulțumesc tuturor pentru citire/impresii! 

Doamnă Ada Nemescu, textul de față este o stare concentrată într-un cadru suprarealist. Nu consider că există ,,expresii plastice, descriptive”, sunt metafore care înseamnă ceva. Sunt simbolice. Desigur că nu se află marea în ochii lui. Cu atât mai puțin, uleioasă. :) 

Poezia nu se află întotdeauna în epitete și aceleași locuri comune din poemele de dragoste. Eu am simțit nevoia de o ieșire din tipar, de aceea am mers spre suprarealism chiar la finalul poemului. Nu pretind că este un poem extraordinar, dar este un poem. Până la urmă, fiecare interpretează cum dorește. Mulțumesc.

[Ada Nemescu]

Cel mai mult mi-a plăcut titlul!

Scrierea nu are metafore de neuitat, poetice în adevăratul sens, așa cum cititorul așteaptă de la o poezie de dragoste... Mai degrabă, sunt expresii plastice descriptive. Ideea este frumoasă, cu inima-balon, îndrăgostită.

Este o poezie atipică la care am remarcat titlul, ideea, curajul de a aborda spații noi în universul poetic.

aDa

[Stanescu Valentin]

 

Ariana, am privit cu ochii tăi şi-ţi prezint vorbele mele. Sper că nu te deranjează dar prea puţini te ’’comentează’’...

 

cu inima-n tavan

văd viaţa diafan

cu umbre în contur

ce-ţi stau împrejur

 

iar când

 

de lângă mine pleci

şi-mi laşi clipe reci

nu ştii mă ţii pe jar

când te arăţi arar...

[Mihai Katin]

surprinzator  acest   poem   care  nu  este  generos  prin  discurs  liric   dar   condensat  in  substanta  sentimentului, ce defineste  un spatiu  al  inimii  suflet   am  putea  zice  prozaic  dar  am  gresi  daca  nu   simtim  atent  versurile:

Așa că am scos-o,
i-am pus un fir de ață
și am lăsat-o să se liniștească,.....unii  spun  ca doar  nebunii iubesc...sa-i  ascultam...

https://www.youtube.com/watch?v=wiH7mCQzYlo&pp=ygUZZmlybWEgZG9h...