VARA

[Maria Niculescu]

Azi e-ntâia zi de vară,
Vă spun o poezioară:

VARA
E-o zi splendidă, soare, cald,
Trecută-s în uitare,
Stau pe covorul de smarald-
Aevea-i? Vis, e, oare?
Se unduieşte, firu-i, calm,
Vădind înnobilarea;
Pe culmi de Infinit, un Psalm,
S-a înrudit cu Zarea.
Dinspre copaci se-aude cânt
Dulce, ca de vioară;
În taină, de la Cer, un Sfânt,
Pe-aripi de silf, coboară;
Un Greiere, fără motiv,
Se ceartă cu-o Furnică:
Îi zice ea-''Eşti emotiv''
Iar el -''Taci, tu, eşti mică!''.
-''Voieşti, cumva, să mă ajungi?-
[Se-ntrec două Lăcuste]-
Nu-i greu, de ai picioare lungi
Şi îndrumări ce-s juste''.
Mai să-şi dea sufletul, subit,
Păianjenul ce-i tată,
Hamacul şi-a împodobit
Cu-argint, fiii-şi aşteaptă.
Polen de aur a cules
Un Trântor, bată-l vina!,
L-a pus la punct, bine-nţeles,
Măria Sa, Regina.
O Libelulă-n cer deschis,
Privind spre'Nalt, oftează-
Îşi va-mplini doritul vis?
Vedea-va la amiază.
Trei Albăstrele cenuşii,
Un Mac, îl înconjoară-
S-au pus pe râs, fac ghiduşii
Iar el e roşu-pară.
Un Stânjenel - la chip livid-
Priveşte cu mirare
Alăturea, un individ
Expus, prea mult, la soare:
Moş Trandafir, pe-un fir de spin
Îşi puse capul, şi se
Visa luptând cu-n beduin;
Ce tare se-nroşise!
O Fluturea, iat-o probând
Rochiţi de rândunele,
Mireasă, ea, va fi, curând
Iar vremurile-s grele.
Opt Gărgăriţi 'şi-admiră, mici,
Picouri, nu prea dese,
Don'şoare- de ai lor amici-
De-onoare-au fost alese.
Iar Gândăceii, tot vreo opt-
Ce-s cavaleri, se pare,
S-au aşezat pe-un măr ce-i copt
Cu tata-socru' mare.
Un Cărăbuş, cam gras, ce-i drept,
Pentru a sa statură,
Al muzicii fiind adept-
Compune-o partitură.
Doi Guguştiuci de neam domnesc
Ascultă cu stupoare
Trei Vrăbii ce se ciondănesc,
Sunt guralive, tare:
-''Ce vă miraţi?Nu aţi aflat?
O ''Nimpholis Vanessa
'Şi-află cel mire adulat
Ce vine din Odessa.
''Urania Croesus'', cred,
Cel mire-i, al său tată
Cu faimă este, de ered,
Familia-i bogată.
Este în modă renumit,
Priviţi ce rochie-aleasă
Şi ce parură a primit,
În dar, a sa mireasă.
Perluţe-roua cea dintâi-
Blând, fruntea-i încunună,
Buchet din raze argintii
Şi stele, ţine-n mână
Iar el, în frac şi cu joben-
Papionul nu-i lipseşte-
Aduce-un pic cu Jean Gabin,
Recită-n franţuzeşte.
Şi el, şi ea sunt minunaţi!
Frumoşi cum nu se poate!
Stele de cinema- juraţi,
Că sunt, şi-s dulci în toate.
Deodată, ce din jur, devin
Tăcuţi, din Cer, se pare,
Străbate-un tril duios, divin,
Tril de privighetoare.
-''În fine!, spuse cătrănit
Lăstunul, ce-i solie,
Nun-Ciocârlanul a venit
Cu nuna-i, Ciocârlie''.
Sute şi mii s-au adunat
Să dănţuie la nuntă,
Prieten, frate sau cumnat,
Aveau o foame cruntă!
Şi-o abundenţă, nu-s minciuni,
Bucate pe alese!
Să te înfrupţi vreo şapte luni
De pe întinse mese.
Nunta-ncepu, sosi, solemn,
Chiar Soarele,-apoi Luna,
În urmă-le, ca la un semn,
Stele-o mie şi-una.
Şi ce rumoare s-a pornit!
Ce fast, ce frenezie!
Luceafărul dinspre zenit
Dorit-a să-ntârzie.
Şi-au râs şi au benchetuit,
Şi au dansat în lege,
Iar toate erau gratuit-
De vreţi a înţelege.
Iar mirii, după cum ghiciţi,
S-au dus spre-nalte sfere
Să îşi petreacă, fericiţi,
A lor ''lună de miere''.
Zburat-au, unde? Sus, de tot,
Cu Libelula, care,
Era, se ştie,bun pilot,
Pilot de încercare.
Eu?Eh! Băut-am pentru toţi,
Şi-am fost cea mai voioasă,
Găsitu-m-au vreo doi nepoţi
Cântând un lied, sub masă.
Nu ştiu, cât, nunta a durat,
Nu ştiu, visat-am, oare?
Când m-am trezit, vă spun curat:
Aveam în mână-o floare!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos!

Într-adevăr, sunt mari probleme cu editarea.

Drag,

[Ion Lazăr da Coza]

În timpul lecturii, i-am salutat pe Eminescu, Coșbuc, Topîrceanu... N-ar fi rău, însă redactarea e o catastrofă:

Notă: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)! 

Notă: Aici s-a făcut confuzie între cratimă, zisă şi liniuţă de unire (-), şi linia de pauză (–)! Trebuia folosită linia de pauză (cratima mare), care nu se ataşează de cuvinte (aşadar este precedată şi urmată de blanc/pauză). Cu ea putem realiza expresii şi construcţii fără predicat (de exemplu: „În faţa mea – marea zbuciumată!”). Deci anunţă lipsa predicatului verbal ori a verbului copulativ. Nu e precedată de virgulă. Uneori marchează pauza scurtă dintre diferite părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii sau fraze. Dacă sunt două, ţin loc de paranteze (de exemplu: „În seara aceea – era dulcea lui zăbavă – terminase de buchisit foaia din calendarul de perete.”). Cratima mică (liniuţa de unire) uneşte două unităţi lingvistice! 

Notă: Linia de dialog şi/sau linia de pauză (–), e mai lungă decât cratima mică (liniuţa de unire „-”), se obţine (când lucrezi pe Word și ai tastatura setată pe România standard) apăsând simultan tasta Ctrl şi tasta semnului minus (nu tasta cratimei!). Linia de dialog nu se lipeşte de cuvântul pe care-l precede!     –  

Notă: Semnele citării în grafia română sunt așa: „---” 

Notă: Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepţia cratimei mari/linia de pauză [–]) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! În schimb, e obligatorie pauza/blancul după toate semnele de punctuaţie, exceptând liniuţa de unire (cratima mică), dar și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

Azi e-ntâia zi de vară,
Vă spun o poezioară:

VARA
E-o zi splendidă, soare, cald,
Trecută-s în uitare,
Stau pe covorul de smarald –
Aievea-i? Vis, e oare?
Se unduieşte firu-i, calm,
Vădind înnobilarea;
Pe culmi de infinit, un psalm
S-a înrudit cu zarea.
Dinspre copaci se-aude cânt
Dulce, ca de vioară;
În taină, de la Cer, un Sfânt,
Pe-aripi de silf, coboară;
Un greiere, fără motiv,
Se ceartă cu-o furnică.
Îi zice ea: „– Eşti emotiv.”
Iar el: „– Taci, tu, eşti mică!”
„– Voieşti, cumva, să mă ajungi?
– se-ntrec două lăcuste –
Nu-i greu, de ai picioare lungi
Şi îndrumări ce-s juste.”
Mai să-şi dea sufletul, subit,
Păianjenul ce-i tată,
Hamacul şi-a împodobit
Cu-argint, fiii-şi aşteaptă.

etc.

da Coza

[Maria Niculescu]

Mii de mulţumiri! Mă bucur nespus că place!

Da, şi eu gândeam la acel basm pe când compuneam.

Onorată pentru frumoase aprecieri, minunată prietenă!

[Valeria Merca]

Muzical, gingaş, curgător acest reuşit poem. De bună seamă, mi-a venit în minte basmul cult în versuri ''Călin (file din poveste)".
Am citit cu drag şi admiraţie!