Motto:
„Taci!
Fii vizibil prin ceea ce faci! Nu prin zgomot.”
Pe stânga și pe dreapta ne flanchează ei.
„Ssssst! Împinge cerul și taci!”
Ei calcă ușor, fără teamă. Tu vezi? Nu calcă.
Am primit bocetul din vechime…
Lustruia tristețea de pe bombeul vânturilor.
Pe ulița unui sătuc din istorii, am deschis viața, cu plânsul.
Ochiul din podul palmei
nu a știut cum să șteargă prezența unei furtuni, incarnate
în toată evoluția mea.
Gurile ei vuiau o poveste scuturată din pomul cunoașterii.
Când picioarele au atins pământul, au plâns prima dată.
Le era teamă să susțină o aripă într-o rădăcină.
Jumătate voia sus, cealaltă, jos. Plânsul a devenit introvertit.
Întunericul trecerii ascundea solemnitatea după cortina norilor.
Împământenirea s-a arătat neprimitoare. Gurile furtunii țipau.
Sufletul lupta să se armonizeze în trup.
Voci. Voci. Alte voci și altele… Prea multe voci deodată.
Până a răsărit soarele și a zis:
„Sssssst! Ai împins destul cerul.
Acum descuie pământul și taaaaaaci!”
„Hai, liu-liu, al mamii pui, dintre stele te descui,
Mergi pe-aripă de pământ, fără ploi și fără vânt,
Cu toiag de înțelept, cu norocul strâns la piept,
Cu icoana căpătâi, crești în tine-al mamii pui!”
- Când pe mama auzeam, de îndată eu tăceam,
O priveam cu zâmbet larg, ca un val prins de catarg.
O mânuță îi dădeam, că-n burtică nu speram
Picioruțul cât un băț, să-l întind, să îl răsfăț. –
Sufletul meu știa că mi se vor înnoda picioarele,
că va apune soarele, înainte de a apune pentru ceilalți,
că brațele vor rămâne permanent înălțate,
implorând încă o zi.
Numai că mintea era o tabula rasa,
care aștepta primul element să scrijelească cu creta,
ziua începutului de drum.
Izvorul se pornise să curgă, patinele alunecau pe o pojghiță subțire
și ceasul…
ceasul ticăia în stomacul meu și în sânii mamei,
care plângeau de plinătate.
Priveam drept în față , fără să văd nimic, priveam în spate
și totul se materializa într-un zid.
Eram tencuită în viața cu miros de lapte, miere și pielea mamei.
Așa am încălțat papucii unei noi existențe.
Ah, ce greu este să ți se închidă o ușă și alta să fie deschisă pentru tine,
chiar dacă ești pregătit, sau nu,
să fii împins înainte de suflu,
să arzi ca o făclie în mâna lutului.
Apa nu voia să se lase pusă în ciutură, sperând că nimeni
nu are nevoie de un vas neînsuflețit.
Când am deschis ochii, în ziua a doua,
eram așezată în legănel sculptat din gura nucului bătrân,
locuitor, până la apariția mea,
în dosul căsuței noastre din bârne, mică și cochetă,
ca în poveștile din desene animate.
De atunci, am început să iau zilele la alergat,
una câte una, una după alta,
într-un firesc al întrebărilor și răspunsurilor.
Trăiam foarte mult în mine, în centrul meu. În exterior,
locuiam prin atingerea pielii, vedeam îngeri, forme care mă bucurau
și râdeam,
sau mă înspăimântau. Atunci să fi văzut țipete!
Dintr-un nor de perini, o altă voce înălța triluri,
de parcă un concert de paseri închina pământul, cu ciripit sfios.
Să fi fost două flori într-un ghiveci?
Dar doi avea simbol fatidic?
Așa că mama a mai plantat o floare. Trei în mănunchi.
Ne strigam dorințele pe voci.
Bunicul lua vioara și cânta.
De la primul acord, noi tăceam și ne ciuleam urechile.
Apoi, florile din ghiveciul mamei au început să se ofilească.
Pe rând.
Iar cifra doi. Nu voia numărul ăsta să se dezlipească de casa noastră.
Peste puțin timp, am rămas singura floare.
Și eu, ofilită de atâta tristețe și singurătate.
Lasă-mă singură! Nu Te mai juca cu zilele mele! Eu nu Ți le dau!
Tu când iei, iei tot. Eu nu-Ți dau nimic! De la mine n-o să vezi nimic! 
O să-ți ofer doar iubirea mea.

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Chris pe Octombrie 7, 2020 la 7:34am

 foarte frumos!! am citit si am contemplat...

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Octombrie 4, 2020 la 6:57pm

Am citit și aseară, dar mi-am rezervat plăcerea de a reveni și azi. ... Și am și audiat-o în interpretarea autoarei. :) Splendid! Admirație, Carmen!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Octombrie 3, 2020 la 2:01am

Magistral! Plâng...

Comentariu publicat de carmen popescu pe Octombrie 3, 2020 la 12:49am

Cititorul înalță bucuria scriitorului, îi dezlănțuie dorința de mai mult, mai mult și mai frumos. Se creează o osmoză între cei doi poli care trimit creația în absolut.

Vă mulțumesc, doamnelor pentru gând și cititorilor pentru popas!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Octombrie 3, 2020 la 12:17am

o geneză altfel şi fiecare dintre noi ne regăsim aici, mulţumesc pentru preaplinul de frumos şi înţelepciune!

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Octombrie 2, 2020 la 11:33am

Magnifică poemă!...

Viața, o viață scrisă metafizic, stabilirea principiilor existențiale și ale cunoașterii, prin geneză. Puterea umană divină, prinsă între strălucire și obscuritate. Pentru a se regăsi poeta folosește elemente originale, dezbate timpul și zona obscură, fapte, întâmplări de la destin, rătăciri. Condusă de un motto: „Ssssst! Împinge cerul și taci!”

Univers poetic, viață colorată cu care a fost înzestrată, călăuza existenţei.

Deosebite aprecieri,

 Sofi

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog imaginează-ți a lui Tudor Cicu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog aceste cuvinte vor veni prea târziu a lui Tudor Cicu
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog amintiri de toamnă a utilizatorului Dinca Valerian
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog amintiri de toamnă a lui Dinca Valerian
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Haiku XI a lui Nikol MerBreM
cu 9 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Numai ochi și capră-neagră a utilizatorului gabriel cristea
cu 9 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mick Lorem
cu 10 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog aceste cuvinte vor veni prea târziu a utilizatorului Tudor Cicu
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog sonet nostalgic a lui Dinca Valerian
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Haiku XI a lui Nikol MerBreM
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Blocul Insomniac a lui Darie Giurgiu
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog din spatele stâncilor a lui gina zaharia
cu 20 ore în urmă
Postare de log efectuată de Darie Giurgiu
ieri
Postare de log efectuată de Dinca Valerian
ieri
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Numai ochi și capră-neagră a utilizatorului gabriel cristea
ieri
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Numai ochi și capră-neagră a lui gabriel cristea
ieri
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Numai ochi și capră-neagră a utilizatorului gabriel cristea
ieri
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
ieri
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog aceste cuvinte vor veni prea târziu a lui Tudor Cicu
Sâmbătă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor