Este sau nu plagiat?

[Vasilisia Lazăr]

                                                                                                      Motto: Uneori cărțile se scriu din cărți...

Este sau nu este PLAGIAT? Noi spunem că da. Autorul are posibilitatea să se disculpe aici.

   Suflete...

• Postat de ovidiu sinov în Martie 16, 2013 la 11:10am
• Trimitere mesaj   Vezi blog

te înalţi peste timpuri în zbor de cocori...

suflet hoinar

peste ape albastre şi reci

te întreb cum de poţi să te-arunci

în prăpăstii prea mari

căutând soarele

arzând peste ziua de ieri?

cum poţi să rămâi într-o lume amară

adunând mucegai

din merele uitate pe câmpuri?

oare mai poţi iubi dimineaţa, devreme

păşind peste roua din macii cei roşii?...

suflete...fă-te lacrimă rotită de cercuri

în dans de ţigănci cu ochi negri ca focul

mai rămâi printre ierburi cu miros de pelin

mai rămâi printre lujeri albaştri

te grăbeşti

dar rămâi lângă piatra aceea

şi învaţă să zbori...

         Ovidiu Sinov - 2012

 http://bogdanahelp.wordpress.com/category/povestile-mele/

 

Intalnirea august 30, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 1:26 pm

Suflet rotat peste ape albastre si reci te intreb cum de poti sa te-arunci in prapastii prea mari
cautand far” odihna soare arzand peste ziua de ieri,
cum poti sa fii tanar intr-o lume atat de amara
adunand mucegai din merele verzi uitate pe campuri,
daca poti sa imi scrii doua randuri pe-o frunza sa pricep ce e dragostea,
suflete ,
oare mai poti sa iubesti dimineata devreme pasind peste roua din macii cei rosii ,

...........................................................................

suflete fa-te apa rotata in cercuri in dans de tiganci cu ochi negrii si inimi ca focul,
da-mi la schimb pentr-o ora cu tine un sal din matasea cea verde plutind pete ape si dormi,
vis leganat peste stanci,
intalnire de vis sub salcii batrane lasa cheia drept gaj pentru ziua de maine.

................................................................................................

In si borangic august 9, 2011

Filed under: Povestile mele — bogdanahelp @ 9:49 am

fa-te viata lumina si zbor catre temple uitate pe sub flori de castani
fa-te gand peste lume speranta si iubire in povesti nespuse de carti,

mai ramai printre ierburi amare noroc cu miros de pelin,

te grabesti dar ramai langa piatra aceea si- nvata sa zbori,

[chindea maria elena]

Hihihihi - ai şi tu dreptate Ioane! Cu monstruozităţile!:))) Dar trebuie să ai bojoci tari ca poet să poţi jongla cu opera altuia să faci un poem bun - aşa ca autorul "omagiat" să nu se poată supăra!Că un autor scrie o monstruozitate - e a lui, atâta poate atâta dă! "De unde nu e..."Dar când intri pe teritoriul altuia, e un teren minat!... Cu marfa mea fac ce vreau, da cu a altuia... Adică mă otrăveşti sub formă de "omagiu" şî n-am nici un drept să ţâp??? Hihihihihi! Şi aşa ca o nostimadă, eu ştiu că metaforele mele sunt (unele) greu de descifrat şi în poezia întreagă - deci în context! Când am citit "Acrostihul" ce-mi era dedicat, ajunsesem aproape de capătul poeziei şi nu pricepeam subiectul, mi se păreau cunoscute unele imagini, dar nu pricepeam ce citesc!!!:)))) Vă daţi seama că nu mi-am recunoscut versurile nici eu însămi din acel melanj??? Noroc că luă un vers din ultima poezie a mea postată - şi mă iluminai subit şi deodată!Hihihihi! Ştiam eu că nu-s în regulă tăte lucrurile la mansarda mea, da atunci mă lămurii total!:)))) Rămăsăi bujbei - nu jignită! Dacă nu eşti magician al versului - eu zâc mai bine să te abţii de la astfel de gesturi şi mă refer la nivel de principiu! Nu te opreşte nimeni să omagiezi - scriindu-i un volum de versuri! Ale tale!:)))) Cu dragoste vă transmit îmbrăţişări personale, nu luate din ograda altora! Hihihihi... Gerra

[Ion Lazăr da Coza]

Eu sunt de acord cu Acrostihurile, dacă sunt făcute cu responsabilitate. Consider că e o reverență făcută autorului. Acesta, la rându-i, trebuie să accepte jocul. S-a spus aici „În afară de faptul că se obţin nişte monstruozităţi prin scoaterea metaforelor din context...” dar dragilor/dragelor câte monstruozități (minuscule ori întinse pe un cearșaf întreg) nu citim zilnic unde metaforele nu au niciun context? Și, la urma urmei, orice reclamă e bună! Vezi cazul Sinov.

[chindea maria elena]

Exact despre asta e vorba! Eu nu sufăr de orgolii stupide, ştiţi că i-am zîs lui Iuri o dată că dacă un poem al meu e decedat - nu-i bai! Scriu alte 10 în loc!!! Da să faci varză din opera autorului ca "omagiu", aşa un carcalete şi să-l publici... Când mi-e drag de cineva şi vreau să-l celebrez (nu neapărat de ziua de naştere) îi fac un poem pe care il dedic, expres! Că e bun sau slăbuţ, ţine de înzestrarea mea - dar omagiul îmi aparţine mie integral şi sunt cinstită! Că place sau nu adrisantului - asta e altă poveste! Dar nu poate să-mi reproşeze că m-am folosit de ceva al lui! În fond primim în viaţă daruri care nu ne plac dar iubim oamenii ce ni le-au făcut!...
E departe de mine gândul de ai reproşa intenţia sau caracterul autoarei, chiar mi-e dragă Elena - numai că nu se fac astfel de lucruri şi mai sunt şi alţii cărora nu le-a convenit, dar s-au abţinut...Cumva am preluat eu... De unde şi castanele... Dar vă imaginaţi dacă ar fi făcut asta lui G. Safir, sau lui Vişa, Dăian sau alţii - ce-ar fi ieşit????
Vă îmbrăţişez cu drag - şî iertaţi tevatura, dar dacă se iau în calcul şi replicile, m-am gândit să lămurim şi asta! Ca principiu - nu ca orgoliu propriu! Cu drag, GERRA

[Sofia Sincă]

În ceea ce privesc replicile la poezii, eu cred că se fac cu acordul celui de al doilea. treilea sau grupului de poeţi. Altfel, cel replicat se poate sesiza şi interzice încercarea. Dacă nu intervine înseamnă că şi-a dat acordul tacit. Am văzut că se obişnuieşte. Se poate opri oricând fără acel acord. Mie îmi plac astfel de replici, se pot face poezii foarte bune în acest fel şi nu cred că deranjează pe nimeni.

Cu acrostihurile formate din opera respectivului e altceva. Aici trebuie întrebat autorul. Altfel pici în derizoriu. Ba nu-i place autorului, ba nu ai luat ce a vrut el, ba se simte deposedat de ce este a lui. Se pot face acrostihuri prin creaţie proprie. De ce neaparat cu versurile sau proza autorului? Atunci surpriza va fi mai mare şi mai valoroasă. Dar mi se pare banal să copiezi câteva versuri care de cele mai multe ori nu se leagă, nu sună bine şi să faci o poezie care eventual este ''înghiţită''.

[Vasilisia Lazăr]

Domnul Sinov a decis să plece. Oare o fi învățând ceva din asta? Vreau să cred că da.

În legătură cu Acrostihurile, nu cred că e același lucru. Doamna chiar a dorit să facă o surpriză autorilor și atâta timp cât rămâne o surpriză, un gest frumos, cred că e ok. În cazul în care acele acrostihuri se doresc publicate într-o carte, se schimbă datele problemei. De exemplu eu scriu foarte greu pentru că timpul nu mă lasă. Ca să adun material de o carte îmi trebuie mult timp, poate ani... Ca să faci o carte din versurile altora e fără îndoială mai ușor, dar tot o carte e și nu e drept. 

Să vedem și părerile altora...

[chindea maria elena]

"Interesantă" replica dlui Sinov! Oare chiar nu realizează ce a făcut? Sau doar face pe inocentu?! În ceea ce mă priveşte, sper să se înceteze şi cu acele Acrostihuri din operele altor poeţi! În afară de faptul că se obţin nişte monstrozităţi prin scoaterea metaforelor din context, faptul că te foloseşti de opera altcuiva (aşa bună proastă cum o fi) pentru a crea altă operă pe care s-o postezi sub numele tău - tot un plagiat mi se pare! Faptul că ai spus în motto că nu-ţi aparţin versurile şi că-i aduci un omagiu autoarei- schimbă definiţia plagiatului? Nu s-a cerut acceptul autoarelor şi poezia nou creată a apărut sub altă semnătură decât a autoarelor! A primit chiar laude! Dacă s-ar tăia bucăţi din tablourile lui Da Vinci pentru a se crea unul nou ca "omagiu", cred că lumea artistică l-ar lapida pe autor! Dar la poezie merge, nu? Mai ales la nişte necunoscuţi ca noi, nu?! E doar o observaţie! Nimeni n-a taxat gestul, deci dacă anunţi că furi poţi fura şi te bucura de rodul furtului - e un "omagiu"! Nu înţeleg, dar îs grea de cap! Gerra

[Vasilisia Lazăr]

Comentariu publicat de ovidiu sinov cu 1 oră în urmă Ştergere comentariu

Mi-a plăcu foarte mult acest text, vroim ceva cât mai apropriat chiar şi cu acest risc...

mă-nclin dvs.

mulţumesc.

Faptul că domnul Sinov a recunoscut fapta și nu a încercat să se ascundă după justificări ieftine este un pas înainte. Mi-ar fi plăcut să simt o undă de regret din partea dumnealui din care să rezulte o conștientizare a gravității faptei. Plagiatul nu este ceva normal – ne-a plăcut și am preluat în speranța că nu vom fi descoperiți. Nu s-ar fi descoperit azi-mâine, dar într-o zi tot s-ar fi descoperit, fiindcă orice autor, cât de neînsemnat ar părea el, tot își are fanii lui și cineva tot ar fi observat. Și să admitem că nu ar fi văzut nimeni, ce satisfacție poți avea împăunându-te cu ceva ce nu e al tău? Am speranța că acest eveniment va fi o lecție pentru domnul Sinov și că, pe viitor, nu va mai repeta greșeala.

Și tâlharului de pe cruce i s-a mai dat o șansă...

[Chris]

Domnule Sinov, vă sfătuiesc să studiaţi bine Legea drepturilor de autor  măcar să ştiţi la ce "riscuri" vă expuneţi dacă nu cunoaşteţi diferenţa dintre "inspirat" şi "plagiat" chiar şi din marele ocean al internetului...

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_drepturilor_autor.php

[Ion Lazăr da Coza]

D-le O. Sinov, ce ați făcut dvs. este PLAGIAT!!!

(PLAGIÁT¹, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală.)

Dacă chiar vă place o poezie străină, o scoateți la imprimantă, o lipiți pe tavan, deasupra patului. Astfel puteți să vă bucurați de ea.

Ce, dacă îmi place soția sau mașina vecinului, trebuie să i-o fur?

[Nuța Istrate Gangan]

se intampla atatea chestii ieftine in lumea "siderala" a poeziei ca mie una...

Replicile sunt ok atata vreme cat raman replici cu "acte in regula":)
Din pacate nu se intampla asa.