Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău / O fată ţi-a traversat timpul (armână- română)

[Irina Lucia Mihalca]

Creatie video : Angela Iosif

https://www.youtube.com/watch?v=of_jSruwvY0

 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău / O fată ţi-a traversat timpul (armână- română)

 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău

 

Pi pindona bâtutâ atunţea

agârşitu s-a înhrâpsi anlu,

Un cânticu di largu ţâ greaşti,

boaţea ei s-ascumsi tu tini,

maşi ghislu îl portâ tu suflitu...

 

Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău -

aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi

unâ şcurtâ triţeari pritu un nău chiro,

Aesta-i ciudia şi cleaia ditu a ei chiro!

 

Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ,

Şi deadunu-s priimnarâ

pri locu spri locu

nu-u cunâscuşi

maşi foclul ditu mâna îi lu angaldasişi-

Câ ti aflaşi ditu niputearea

ta-s estâ vrut şi-s vrei

ma înclo di banâ şi moarti...

 

S-alasâ noaptea. Caftâ s-u aduţâ tu anâpoi

Cu tuti câ nu-şi agiumsi a suflitlui ţzeru -

ni tu pâlnhi stealili nu li ţânu.

Niţâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau,

masi trimburarea oarâei si a butzâlor sântza,

Ma seatea nu-hi ţu apândisescu!

 

Pritu ponhi vintlu-şi poartâ

suschiratlu a frântzâlor pri căi - blistemlu agârşirlor di ahâti bănhi

fârâ ta-s aibâ aştirnutu câmpul di vreari.

 

Tu oclii ca buiaua a chirolui

ţâni maşi oara anghisariei,

ţi ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!

 

Ditu aripi bati şi azboairâ unâ albâ pilistearâ,

Unu cânticu avtzâ, şi mutreştzâ ninti ciudusitu -

mări ţercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu,

şi mărtzâihili s-dipârteatzâ lişoru...

ditu aumbra aşchiuşurâ barca spri videala

 

Fârâ turnari, şi ascâpatu di caimatzâ,

suflitlu tu subtzârli ţzeru

ni angricosu tora iasti,

Tu ţzerurli di dinclo di ţzeru

v-as andâmaseascâ tu agârseari...

 

 

 

O fată ţi-a traversat timpul

 

Pe moneda bătută atunci

a fost trecut eronat anul,

O melodie de departe te cheamă,

poezia ei s-a ascuns în tine,

doar visul i-l porţi în suflet...

 

O fată ţi-a traversat timpul -

reamintirea unui alt timp sau doar

o trecere temporară printr-un nou timp,

Acesta-i misterul şi cheia timpului ei!

 

Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,

Călătorind împreună

pe pământ înspre pământ

nu ai recunoscut-o

dar focul din mână i l-ai citit -

că te-ai născut din neşansa

de a fi iubit şi a o iubi

dincolo de viaţă şi moarte...

 

Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul

chiar dacă nu şi-a atins cerul sufletului,

nici stelele în palmă nu le-a ţinut,

Nu se auzeau nici măcar şoapte,

doar foşnetul clipelor şi sângele buzelor,

Dar setea nu ţi-o potolesc!

 

Printre copaci vântul îşi poartă

suspinul frunzelor pe alei - blestemul rătăcirii atâtor vieţii

neavând construită fundaţia de petale.

 

În ochii de culoarea timpului

reţii doar clipa visării,

Ce ai astăzi,

mâine poate fi o mare durere!

 

Din aripi bate şi zboară o porumbiţă albă,

O melodie auzi, priveşti înainte vrăjit -

mari cercuri în oglinda apei face valul,

malurile se depărtează încet,

din umbră lunecă luntrea înspre lumină

 

Fără întoarcere, uşurat de poveri,

sufletul e desprins acum în cerul subţire,

În cerurile de dincolo de cer

se vor uni în uitare...

[Ion Lazăr da Coza]

Ce ai astăzi,

mâine poate fi o mare durere!

Reverență, Irina!

da Coza

[Sofia Sincă]

Timpul - cel mai important element din fiecare viaţă. Textul se desfăşoară pe un câmp epic, cel puţin la începutul său. Şi chiar dacă este vorba despre timp, cuvântul se repetă prea des, mai ales în strofa a doua. Poate sună mai bine în armână.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Deosebit de plastice imaginile tale! Am văzut poezia ta, admirație!

[Mihaela Roxana Boboc]

Frumos poem!

[Nădejde Angelina]

Mă-nclin!