Trei

[Nikol MerBreM]

Dintr-un foc ai sculptat
Trup de vis și mirare
Pe-un ocean de păcat
Trei castele de sare

În tăceri ai cusut
Gura zilei de mâine
Prea ades m-ai durut
Printre patimi și pâine

Trei dureri de cristal
Reci ca noaptea cea mare
În potir hibernal
Mi le-ai pus pe cărare

Să le beau îmi spuneai
Ca și cum mântuire
Dintr-o cruce de rai
Se amestecă-n fire

Curcubeie pictam
În a orbului zare
Într-o mână strângeam
Trei cireșe amare

Să ne fie de leac
De alean să ne fie
Din al inimii sac
Înfloream păpădie

Doar că toate au fost
Ca trei picuri de val
În final fără rost

Trei castele de sare
Trei dureri de cristal
Trei cireșe amare

[Nikol MerBreM]

Vă mulțumesc, doamnă Floare Arbore! Încântată că v-a plăcut! 

Drag,

Nikol

[Chris]

frumos tesuta povestea in jurul ideii de trei. 

[bolache alexandru]

În urmă cu câțiva ani participam la un concurs literar cu tema cireșe amare... Eu participam atunci cu un fragment de proză intitulat chiar cireșe amare. Am luat locul doi atunci fiind depășit atunci de in tânăr adolescent care a descris trei savuroase cireșe amare. Sunt convins că poezia ta ar fi fost cu prisosință pe podium. O poezie frumoasă!

[Grig Salvan]

Melodioasă cântare despre „trei castele de sare, trei dureri de cristal, trei cireșe amare”,  duioasă incantație și magic jocul cu trei, ca într-un triptic mistic, plăcută lectură.

[chindea maria elena]

Ispititoareo! Ne tragi șăgalnic într-un joc aparent ușure dar ne tragi fără drept de apel preșu de sub picere proiectându-ne din start în două din cele mai înalte stări ale omului: cea de visare care ne denunță forța potențelor noastre și starea de mirare care ne relevă adevărata esență, acea stare de puritate absolută în care spiritul e pregătit să accepte orice experiment ca fiind de-o noutate absolută. Ambele stări sunt greu de asumat și însumat în această eră a scepticismului - iar faptul că ne momești în jocul tău cu ambele îmi arată credința ta în puterile omului, în hrănirea lui cu lumină! Simbolul sării, al cunoașterilor lucide din răceala cristalului, depășirea durerilor și amărelii cauzate de atingerea efemerului, un buchet de simboluri profunde sub travestiuri jucăușe.

Un poem al pelerinajelor spiritului prin efemer, profund, și, deși nu-s de acord, pot înțelege până și îndoiala „rostului” acestora, în fond suntem oameni și căderile din credință fac parte din evoluția noastră!

Am savurat, Nikol! 

[Stanescu Valentin]

Cântec – descântec cu amplă măsură e calea pe care omul o-ndură...

 

’’Trei castele de sare
Trei dureri de cristal
Trei cireșe amare’’

 

Şi-un bocet de caval...

 

Felicitări Nikol!

[Tudor Cicu]

Jocul acesta poetic (între plăsmuire și joc al imaginației) dă uneori textului o dimensiune nemaicunoscută lucrurilor, însă ar necesita o mai bună comuniune cu substanța textului. Dar aici e acel joc căruia i se alătură de data aceasta autoarea, adică un joc de idei, căruia i se mai alătură, pe de o parte, încântată de tonul sprințar, pe de altă parte, de ceea ce mișcarea experimentalistă a putut aduce în poezie... și încântați și noi de ceea ce i se transmite şi cititorului.

[petrut dan]

Frumos ca un desen al cărui început nu poți să prevezi unde/cum se va sfârși sau pe unde va ocoli în căutarea răspunsului, mergi pe cusătura lui prețioasă, chiar dacă uneori te mai dor ochii tot concentrându-te să nu calci alături, chiar dacă te cuprind și pe tine anumite tristeți izvorâte din amintiri sau întâmplări pe care ți le readuce în prezent, continui să mergi pentru că nu-i așa cireșele amare au și ele ceva dulce în zeamă, cu plăcerea lecturii!