Teama de adevăr

[Monica Pester]

S-a liniștit pădurea, gândește cum să ardă,

Și roșii sunt toți macii, ca soarele-n apus,

În suflet se strecoară o nevăzută coardă

Un straniu și becisnic izvor de nesupus, 

Vise încăierate își plimbă-n drum culoarea

Iar în văzduh miroase a sânge de titan,

Plutesc pe bolta albă, încercuind cărarea

Nori rupți din străvezie pecete de sultan

Eu doar mă las în voia impulsului intern

Ce îmi coboară fruntea spre jertfele apuse,

Gândind spre amintire ce vorbe să aștern

Și câte simțăminte, la rând să fie spuse

Dar teama se așterne în ochii tuturor,

Și ține strâns în mreje cuvântul, libertate,

Ne spulberă haloul etern de creator,

Suntem bătrânii gliei și ne dorim dreptate

[Vasilisia Lazăr]

Poemul exprimă o stare profundă de introspecție, luptă interioară și dorință de libertate în fața fricii și opresiunii. „S-a liniștit pădurea, gândește cum să ardă” sugerează o stare de calm aparent, dar cu o tensiune latentă, o dorință de a elibera sau de a transcende ceva reprimat. Nevăzuta coardă și izvorul de nesupus reprezintă impulsuri interne, dorința de a se exprima și de a nu se conforma, chiar dacă e greu. „Vise încăierate își plimbă-n drum culoarea” exprimă conflicte interne, aspirații și frământări. „Nori rupți din străvezie pecete de sultan” și „teama se așterne în ochii tuturor” sugerează obstacole, constrângeri și teama de a fi liber, de a exprima adevărul, iar „Ne spulberă haloul etern de creator” și „Suntem bătrânii gliei și ne dorim dreptate” reafirmă dorința de justiție, de dreptate, și de a nu fi opriți în exprimarea adevărului prin cenzura Cuvântului.

În ansamblu, poezia evocă conflictul între frică și curaj, între opresiune și dorința de libertate, într-un limbaj plin de simboluri și imagini poetice puternice. Am citit cu drag, dar și cu oarecare îngrijorare.

Suntem bătrâni gliei / bătrânii

Aritmii: 

Macii sunt roșii toți, / Și roșii sunt toți macii

Vise încăierate / Încăierate vise

Și în văzduh miroase a sânge de titan, / Recomand Iar în văzduh miroase a sânge de titan, pentru a nu-l repeta pe „și”.