Te voi veghea cu inimă de astru

[gina zaharia]

Îți scriu pe-anotimpuri de rouă

și departe,

un gram de sare sunt pe fiecare,

din rouă mi-am clădit cândva cetate

și-am navigat

pe valul cel mai mare.

 

Venea din răsăritul de odihnă,

dormeam un pic

pe umărul tău stâng,

aveam în el credință și lumină

și, mai ales,

albastrul dat în pârg.

 

Azi nu mă tem

că o cafea de seară

îmi va fura toți nuferii din cer,

cu drag păstrez în suflet o vioară

învăluită-n șoapte de vrajă

și mister.

 

Devreme-i podul care știe-a trece

prin fulgere

cu trenă-n altă lume,

nicio clepsidră nu-i va fi prea rece

de-i va purta

o notă de renume.

 

Din loc în loc voi înflori sihastru,

vei ști să mă culegi

din depărtare,

te voi veghea cu inimă de astru

și-ți voi rămâne-n ziduri

sărbătoare.

[Ion Lazăr da Coza]

Sărbătoare dată-n pârg e poezia ta, Gina!

da Coza

[Sofia Sincă]

Un foşnet de cuvânt, un farmec de vis, o euforie a sunetului şi imaginii eşti, artă a cuvântului, un univers suprem... culoare şi parfum.

Admiraţie maximă, Sofy!