Ștabii

[Petre Ioan Crețu]

un ștab de la ministerul haihui a pus ștampila că sunt bolnav
de o boală incurabilă de fapt ele erau mai multe
lenea beția trufia minciuna, visarea era așa mai mult de amorul artei
luam poziția necesară și-mi pierdeam privirea pe pereți
până mă usturau ochii de atâta nemișcare
ori îi rostogoleam în orbite până când universul devenea
cu josul în sus sau invers
gândurile mă cutreierau ca niște gloanțe de aer
după reguli numai de ele știute
ori eram cotropit de îngerii de fum din taverne
nu râde iubito de atunci mă chinui să-i demonstrez
funcționarului că a avut dreptate dar nu-i de găsit
i s-a pus și lui ștampila bolnav, bolnav de o altă boală incurabilă
mai cu ștaif și de mila lui s-a sinucis într-o dupăamiază de vară

un alt ștab de data asta de la ministerul culturii
a vrut să-mi pună ștampila talentat pe buletinul meu de cetățean
dar nu a mai avut unde
scrisesem un poem pe el și mi-a fost furat în tramvai
și buletinul și poemul mai târziu l-am auzit la radio
dar era deja prea târziu materia lui se înstrăinase de mine
ce mult mi-ar fi plăcut să mă mândresc cu o astfel de ștampilă
oftez de necaz apoi înfund mâinile adânc în buzunare
șutez cu năduf toate frunzele căzute în cale
și plouă fraged peste mine ploi de lumini în profunzime

ștabul de la ministerul cimitirelor
mă caută de un timp să-mi pună și el ștampila
numai în mormânt nu mă caută aici joc tabinet cu poeții prieteni decedați
ori depănăm amintiri despre
ce frumoasă a fost viața când eram vii
și că am da o sută de ani din moarte pentru o clipă de viu
cât să simțim fierbințeala și umezeala zeiască
a unui  sex de femeie în extaz
ei nu știau că ștabii încă nu reușiseră să-mi pună ștampila
și puteam să stau cu ei sute de ani fără să bage de seamă
că sunt doar un intrus

[Sofia Sincă]

La timpul când principiile au ajuns doar truisme, viața fiind de fapt un șir de reguli, de compromisuri dictate de undeva, de sus. Constatări retrospective, unde concluzia este că nu rațiunea primează în destinul poetului, ci inima. Poemul este o construcție profundă și puternic emoționantă, prelungind senzația de apăsare, trecerea timpului în sens pustiit. Sursa de ispiraţie a romanticului.

Deosebită apreciere,

Sofy

[Mihaela Suciu]

Un cuvânt mânuit cu măiestrie capătă formă și conținut inteligent. Reverență!

[Sofia Sincă]

Doar am citit și nu zic decât, Ufff!

Mă grăbesc, comentariul altă dată.

Sofy