tăcerile din porți

[Dinca Valerian]

tăcerile din porți pe drum se scutur

turnând în colburi grave ipoteci

zburlită-n vânt o aripă de flutur

prin toamna densă a-nfrunzit poteci

 

 

despiedicat în patimi fără spină

întorc spre mine teama de străfund

cu nepătrunse voci care suspină

bătăile de ochi pe rând se-afund

 

 

trec rătăcite drumuri către iarnă

sub taine deslușirile-au străpuns

pustiul spre lumină frânt răstoarnă

seci jumătăți de gânduri drept răspuns

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca  Multumesc pentru comentariul si atentia acordate

[Valeria Merca]

O poezie atent construită, nota tristeții predomină. Am sesizat prezența licenței poetice: tăcerile din porți pe drum se scutur, zburlită-n vânt o aripă de flutur, bătăile de ochi pe rând se-afund. Consider că în aceste cazuri s-a folosit pentru a realiza ritmul și rima și a da efecte melodice și stilistice versului. Frumos!

Am citit cu plăcere.

 

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă  Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Sofia Sincă]

 Versuri de toamnă prin simboluri pe temă şi metafore pline de sensibiltate, pun în valoare trăiri profund melancolice, dimensiunile stărilor sufleteşti și înfioară.

Tehnica bună, prozodia bună, rimele alese aduc poeziei un rafinament special, chiar dacă versurile sunt pline de pesimism și exprimă cădere morală a fiinţei solitare.

De fapt, din toamnă, referitor la toamnă se face cele mai bune poezii.

Cu deosebită apreciere,

Sofi