surpare în seva frigului

[Mariana Suciu]

lasă-mă să tac
în goana catargelor să ard lacrimile
sufletul prins între două mări 
stindard
mai apoi surpare în seva frigului
contur în mireasma pură a inimii
lasă-l
linie ce șerpuiește peste harul mușcat
legământ cu sunetul morții
ultima legătură cu privirea îndesată în tâlcuri
nu-i o întâmplare când ancora scârțâie a noapte trudnică
destinul e prins în căngi
scadența curge candela pâlpâie
pentru câtă vreme
simbol necrispat
îți amintești aurora plânsă se visa pe mijlocul furtunilor brâu
cristal de liniște sub larma definitivă
lumina deschide un ochi mutilat
gărzile zorilor umilite
sunt solii ecourilor ce abia mijesc în galere
cel singur din adâncuri
simte sclavia pânzei veghează
ritmul lepădat pe o hartă inutilă
încotro
corbii se rotesc
de-am să trăiesc vreodată înger al meu
să nu mă mai lași niciodată să plâng
doar să tac

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos d-na Iris. Drag,

[Mariana Suciu]

 Vă mulțumesc, d-le Blăjan Ovidiu, pentru lectură și comentariu.
 Cu stimă,

[Blăjan Ovidiu]

lasă-mă să tac...

să nu mă mai lași niciodată să plâng

 

foarte bine!

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc frumos d-na Adelaide.
Drag,

[Valeria Merca]

Felicitari, draga Mariana! Am citit si m-am umplut de frumos! Drag,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc pentru semnul de apreciere, d-na Iris Marinov.
Cu drag,

[Mariana Suciu]

Vă mulțumesc, d-na Denisa Curea Popa și d-voastră, d-na Laura Hubati, pentru semnul de popas și lectură.
Cu stimă,

[Mariana Suciu]

D-le da Coza, vă mulțumesc pentru lectură și comentariu.
Stimă și considerație,

[Mariana Suciu]

D-na Sofia, vă mulțumesc pentru atenția acordată textului meu.
Stimă și prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie atent construită.

da Coza