Sub nucul din ogradă...

[Camelia Ardelean]

Sub nucul din ogradă mi-am stins copilăria,

Pe crengile-i bogate poveștile atârnă;

Din vise încifrate s-a întrupat stafia

Candorii, ce-și ițește fizionomia-i cârnă.

 

Sub nucul din ogradă, iubirea mi-a fost teacă

(De pavăza-nnoptării mi-era sau nu străină),

Dar albia luminii de-atuncea este seacă,

Fâșiile speranței de-un lujer se anină.

 

Din fiecare frunză cules-am nestemate –

Secunde-mperecheate mustind a tinerețe

(De mi-aș plăti de-acuma simțirile în rate,

Aș strânge numai anii cu minele lor crețe.).

 

Sub nucul din ogradă sucombă amintirea –

Suprema libertate de-a exista în cuget;

Cu gânduri în orteze, mă-ndrept spre nicăirea

(Din cerbul de-altădată se mai desprinde-un muget...).

[Valeria Merca]

Sub nucul din ogradă... am poposit cu drag! (eu sunt nuc în unul din zodiace:) ... fereşte -te de umbra mea!:)))))))))))) 

Felicitări, draga mea, Camelia!