Strigăt până prea târziu

[LUMINITA SCOTNOTIS]

George Ene Strigăt până prea târziu

Iubito, e târziu şi încă mai scriu pătimaş pentru tine.
Deşi am aripile legate, încerc cu greu să ies din mine,
Să răzbat… Dar cad, mă ridic şi năuc retez c-o secure
Neputinţa-mi – desiş întunecat de pădure,
Să scot inima deasupră-mi – pasăre liberă, să zboare
Spre tine, că prea mult depărtarea ta mă doare.

Scriu cu sânge: pedeapsă de ocnaş – o ştiu perfect,
Dar nu-mi fac probleme pentru că scriu drept
Şi nu mai am ce pierde. Am devenit ardere păgână,
Singurătate sinistră, asemenea peisajului din lună
Ce-mi înteţeşte iadul cu mări de lacrimi grele
Şi-mi aduce, nopţile, sub pleoape, vise rele
Şi coşmaruri – căci toate mă inundă
Să te văd plutind, iubito, pe vreo undă.

Chinul îmi strânge cumplit fruntea, ca un cerc de foc.
Îl las să mă ardă de tot, că tot n-am noroc
Să te văd, să-ţi vorbesc, să-ţi sărut vibrarea,
Să mă-nfioare cuprinderea ta
cum mă-nfioară marea,
Să mă topesc la picioarele tale, să nu mai fiu
Această sahară târzie – a risipirii disperate-n pustiu,
Căci fără tine pâlpâi în noapte ca o lumânare
Uitată pe-un mormânt al nimănui, fără căutare.

Rătăcesc, iubito – zbucium viu, şi voi mai rătăci
Să-ţi dau întâlnire, până m-oi isprăvi…
Când totul se va întoarce-n praf, aici, pe pământ
Şi-ncă nu-ţi voi fi în preajmă, îţi voi fi în gând,
Căci din pulberea inimii mele, îngropată-n pustie,
Se va-ntrupa Pasărea Phoenix, cea de-amintire târzie,
Care mă va purta prin zbateri tăioase de vânt
Să fiu lângă tine strigăt perpetuu, îngropat în cuvânt.

George Ene
(Dedic cu admirație, această poezie, poetei Luminița Scotnotis (din Vaslui)

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări ambilor poeți! Impresionată,

[Ion Lazăr da Coza]

Valoroasă poezie, dar la așa muză... te cred și eu!

da Coza

[Chris]

Frumoss! Mulţumim!

[chindea maria elena]

Reverenţă în faţa amândoura! Cu drag, Gerra

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Multumesc, Sify! am ramas profund impresionata  si am simtit nevoia de a imparti aceasta bucurie cu voi! cu iubire

[Sofia Sincă]

Felicitări pentru dedicaţie Luminiţa! Poţi fii mândră cu ea, ca venind din partea unui colos al culturii româneşti, care nu a dat din coate prea mult, în schimb a muncit şi a lăsat urme numeroase şi valoroase. Mă bucur pentru tine că ai cunoscut, chiar dacă nu în realitate, asemenea somitate.

Cu stimă, Sofy!