străin

[gina zaharia]

gândurile au devenit virgule de ele se împiedicau cândva caii de suflet

mi-au fost dragi i-am adăpat cum am știut

am căutat pășuni pentru ei

veritabile cât brațele uriașului în așteptare

mergeam prin țarină și mă uitam în urmă

în curând vor curge șuvoaie am zis și primul trăsnet mi-a urat noroc

 

mai încolo o căprioară murise în ochii vânătorului

mâna mea era sub o piatră niciodată nu ridicasem stânci

mă înecam de atâtea voci sacadate

o șuviță de dragoste îmi trecea printre degete

am trecut prin scâncetul unui necunoscut

abia atunci am realizat că îmbălsămam viori pentru cântăreți falși

 

primăvara asta e oarbă nu m-a zărit în niciun chip

hei sunt aici am strigat și i-am făcut semn cu ramura unui ieri

mi-a lăsat o floare din deșert mi-a zis descurcă-te

să dea rod pentru  tot neamul

am împărțit noaptea în cruce

dimineața s-a aprins liniștea ca un vuiet bătrân

și străin…

 

[Ion Lazăr da Coza]

cântăreți > interpreți (au fracuri)   :)))

Deși cu un final ceva mai gri - poezia seduce cu fiecare vers.

da Coza

[gina zaharia]

Și prețuirea mea Agafia! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela!

[Agafia Drăgan]

Pretuire!

[Mihaela Popa]

semn de admirație