Străini

[Camelia Ardelean]

Azi suntem bieți străini, ciocnind același zid

Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă,

Avem același vis cu gust alcaloid

Și-același orizont, redus la o cutumă.

 

Nu mai putem spera, deși avem un țel,

În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină

De-a fi doar muritori, cazați într-un hotel,

În care cel plecat, nicicând n-o să revină.

 

Privim la cerul Tău c-un zâmbet istovit,

Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a rugă.

Deși ne dezrobești, noi tot am zăbovit

În patima stupidei mentalități de slugă.

 

Azi suntem bieți străini, debusolați total,

Ni-e răsăritul orb și-apusu-i o scânteie,

C-un puls țipând grăbit, visăm sacerdotal,

Trăind păcatul Evei, edenica femeie...

 

[Camelia Ardelean]

Domna Mihaela Chitic, bucuroasă de vizită! Mulțumesc pentru semnul lăsat!

[Camelia Ardelean]

Domnule Burdușa, bucuroasă de trecere! Mulțumesc pentru semn! Stimă,

[Camelia Ardelean]

:-)) Ok, doamna Câmpeanu!! Nu o să mai explic nimic, nici dacă o să fiu rugată! Aceeași stimă!

[Camelia Ardelean]

Doamna Gina Zaharia, subscriu în totalitate opiniei dvs.! :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, este opinia dvs., aveți tot dreptul la ea, din fericire nu este universal valabilă! :-) Nicio părere nu este, de fapt, universal valabilă, în legătură cu absolut orice! Dacă tot ați adus vorba, eu nu am de ce sau de cine să mă apăr, nu sunt la judecată, nu? :-) Poate îmi apăr doar dreptul meu de om matur de a gândi (scrie) azi într-un fel, iar peste un an în altul! Sau de a-mi susține principiile etc. În rest, eu consider totul doar o simplă discuție amicală (deși în contradictoriu) pe tema poeziei! Oamenii inteligenți trec peste astfel de lucruri și nu sunt ranchiunoși! :-)

Referitor la partea a doua a mesajului dvs.: eu nu am făcut deloc referire la mine, când am spus: Există și poeți axați pe tematici mai greu de pătruns de către marea masă a cititorilor. Nu am pretenția că scriu atât de alambicat, încât să mă fac cu greu înțeleasă! Sincer, nu mi-am pus până acum întrebarea de ce respectivii mai scriu, dar o fac acum! Probabil există mai multe motive: fac parte din elită (cum ziceți dvs.), ca să nu fie uitați, din plictiseală sau, de ce nu, din plăcerea de a scrie! Oricum, este dreptul lor să facă tot ce doresc sau ce consideră de cuviință! Pe mine una nu mă deranjează! :-) Probabil se autofinanțează și atunci nu-i mai interesează restul!

Și, da, aveți dreptate: suntem aici să facem poezie, nu ca să ne certăm! :-) Aceeași stimă!

[Sofia Sincă]

Draga mea Camelia, eu ți-am mai spus că ești mai bună la explicații decât la versuri. Chiar nu îți pui nici o problemă atunci când ești criticată, din diverse motive? Află, că eu citesc pe zi cel puțin 10 poezii și foarte rar nu  înțeleg mesajul. Dar poate mai exagerez puțin pentru a face autorul să fie mai concis la următoarea poezie, să-și îmbunătățească creația, stilul. Dar nu cu pagini întregi de explicații la comentarii, ci cu o altă poezie pe o treaptă mai sus. Nu e prima dată când tu îți aperi poezia cu explicații... Greșit! Și uite nu sunt singura care ți-o spune. Îți spun chiar poeți... și dintre cei mai buni.

Există și poeți axați pe tematici mai greu de pătruns de către marea masă a cititorilor. - nu e cazul la tine.

Și mai spui că, dacă 95% dintre cititori nu îi înțeleg! Ți-ai pus întrebarea de ce mai scriu? Ori fac parte din elita poeților ori scriu în zadar. Dacă nimeni nu înțelege ce scrii, de ce să o mai faci? Dacă scrii pentru tine, doar, pune în sertar.

Și, hai să facem poezie în mod serios nu pentru a crea scuze.

[Camelia Ardelean]

Așa este, doamna Câmpeanu, de fapt, între timp am lămurit problema! Tocmai îi scrisesem lui Dragoș că fiecare cititor este liber să înțeleagă ce dorește, din ceea ce citește! Poate nici eu nu înțeleg întotdeauna din creațiile altora ceea ce ar fi dorit ei să transmită sau nu vibrez la versuri la care vibrează alții. Asta nu e o catastrofă, nu suntem toți construiți la fel, nici nu gândim sau simțim la fel!

Referitor la poeziile mele din perioada de început, eu nu le consider slabe, nu am susținut niciodată asta, ci doar mai... puțin mature, să zicem! Dar asta nu ar trebui să fie o problemă, eu cred că fiecare perioadă de creație are farmecul ei. Așa gândeam și simțeam la momentul respectiv, când le-am scris! Normal că peste un an sau peste zece o să gândesc și o să scriu altfel, face parte din procesul de maturizare! M-am maturizat foarte mult (poetic vorbind) și în 3 luni, darămite într-o perioadă mai îndelungată! Dacă toți am posta poeziile noastre mâine (mă refer aici la un viitor mai mult sau mai puțin apropiat), respectiv cândva, acel cândva nu va mai veni, probabil, niciodată. Cu fiecare săptămână, lună sau an care trece ne putem schimba viziunea asupra unei poezii, o putem vedea altfel, respectiv scrie altfel. Părerea mea strict personală (și nu-mi doresc să deschid o polemică pe tema asta cu nimeni, ci doar să spun ce gândesc, fără pic de ipocrizie!) este că o creație, în general, trebuie să fie încărcată de starea momentului (desigur, după o minimă și decentă perioadă de "incubație", de la caz la caz, respectiv retușul de rigoare). Și o pâine, dacă o lași prea mult în cuptor, se arde! La fel, coafând prea mult părul, riscă să arate prea artificial. Cel puțin, așa văd eu lucrurile... Stimă,

[gina zaharia]

Călători prin viață suntem cu toții. Nimic nou. Poeți sunt cei care se fac înțeleși, așa cum spui tu, fie și numai de un cititor.  Adevărat, există riscul ca nici acela să nu înțeleagă mesajul, dar dacă inventează ceva, e bine. Însă niciodată virusul acela de nestăvilit, povestit, nu va urca autorul pe un piedestal. 

Și eu, cititorul,

[Camelia Ardelean]

Dragoș, mă bucură popasul tău, ca de obicei! Sunt de acord cu opinia ta, dar nu în totalitate! Sper să nu te superi pe mine! :-) Mai precis, sunt de acord cu partea în care o poezie nu se explică! Fiecare este liber să înțeleagă ce vrea. Eu am făcut-o doar din obișnuință (defect ex-profesional, dar sper să mă debarasez, în timp, de acest obicei!). Din punctul meu de vedere, poezia mea este clară ca lumina zilei. Iar pentru cei care gândesc sau văd lucrurile ca și mine, va fi la fel de clară.

Referitor la partea în care nu sunt de acord cu tine: nu cred că trebuie renunțat la un text sau acesta rescris, dacă nu toți cititorii înțeleg ce ai vrut să transmiți! Nu toți pot vedea lucrurile ca tine, fiecare are altă personalitate, alt mod de a gândi! Eu (sau alții) pot da unui cuvânt un sens propriu, la care altcineva nu s-a gândit anterior.   

De asemenea, a fi poet nu înseamnă a avea cunoștințe din toate domeniile posibile! Nici medicul generalist nu știe tot, ci doar câte ceva, din mai multe! :-) Există și poeți axați pe tematici mai greu de pătruns de către marea masă a cititorilor. Unii chiar inventează cuvinte. Ar însemna ca ei să nu mai scrie, dacă 95% dintre cititori nu îi înțeleg! Și totuși o fac! Dacă nu te înțelege nici măcar un cititor, atunci e o problemă, dar eu cred că există și astfel de cazuri, și totuși poetul continuă să scrie, e ca un virus de nestăvilit! :-)

[Camelia Ardelean]

:-)) Așa este, domnule da Coza! Am schimbat cuvântul, acum cred că e mai bine! Stimă,