Cât te iubesc...

[Camelia Ardelean]

Cât te iubesc, febrilă, o știe însăși marea,

Sub pura, diafana perdea de pescăruși,

Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea

Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși.

 

Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate,

Când răsăritul încă nu se-oglindea pe cer,

Iar stelele de gheață oftau, îndurerate,

Ca martore-n crearea unui destin-mister.

 

Te gust c-un dor fanatic în fiece secundă,

Cobor pe trepte-n flăcări din vastul meu adânc,

Vibrez sub a ta voce, tăcerea-ți mă inundă,

Culcușul meu de vise-i pe umărul tău stâng.

 

Simt dezmierdarea lunii-n privirea-ți de mătase,

Norocu-și lasă briza peste prezentul meu,

Cândva, reptila sorții hain se revoltase,

Acum mă strânge-n brațe căldura ta de zeu.

 

Cât te iubesc!... Mă doare a clipei vagi risipă,

Aș vrea să fiu cu tine pe-al nemuririi ram!

Mi-ești veșnic alter ego, nu ți-o declar în pripă,

M-a năpădit iubirea, ești tot ce azi mai am! 

[Camelia Ardelean]

Domnule Bolache, îmi era dor de popasul dvs.! :-) Mulțumiri sincere pentru promovare!

[Camelia Ardelean]

Mihaela Grecu, drag popasul tău, drag și semnul tău! :-) Mulțumesc!

[Camelia Ardelean]

Nelu Preda, domnule Burdușa, încântată de popas și... de semnul lăsat, desigur! :-) Mulțumesc frumos!

[Camelia Ardelean]

:-)) Domnule da Coza, chiar și în țările super civilizate, acolo unde sunt trenurile de care spuneți, acestea sunt folosite doar din necesitate! Oamenii au început să-și dorească, tot mai mult, să se întoarcă la bicicletă: îi apropie mai mult de natură și, în plus, nu poluează! :-)

[Ion Lazăr da Coza]

Mă bucur că poeta ține morțiș să inventeze roata (în poezie), pe când avem maglevuri (trenuri cu levitație magnetică)!

da Coza

[Camelia Ardelean]

Doamna Violeta Florentina Ion, domnule Florea Dan: încântată de popasul dvs.! Mulțumiri de suflet pentru semnul lăsat!

[Vasilisia Lazăr]

:)

Ba da, eu zic că e varianta cea mai bună.

[Camelia Ardelean]

:-)) Doamna Vasilisia, eu am evitat să mă uit în DEX de 1 aprilie, mi-a fost frică! :-) Obiceiul prost se vindecă greu sau... deloc (asta în legătură cu pluralul de la treaptă, pe care iarăși l-am ratat)! :-(

Mulțumesc mult de intervenție și sugestie! Mă gândeam că poate ar merge varianta mea inițială: Culcușul meu de vise-i pe umărul tău stâng. Dacă totuși nu, o să înlocuiesc cu varianta dvs., desigur!

[Camelia Ardelean]

Dragoș, m-ai prins!! Intervenția ta este, din nou, binevenită! :-) Ai intuit foarte bine ce voiam să exprim! Acum îmi amintesc că am mai avut la o poezie aceeași problemă cu pluralul de la treaptă, din cauză că la noi, în unele zone, acesta se folosește greșit la unele cuvinte. Bunica e de vină!! :-) Desigur că știam varianta corectă, dar... mi-a intrat atât de tare în reflex varianta greșită, încât... mi-a scăpat, din nou! :-(  Mulțumesc celor care au observat și m-au atenționat!! Am să înlocuiesc cu varianta ta, sună foarte bine! Merci encore!

În legătură cu celălalt vers, varianta mea inițială era: Culcușul meu de vise-i pe umărul tău stâng. Nu sună mai bine așa?

[Camelia Ardelean]

Domnule IMC, bineînțeles că poezia mea a fost retușată, dar, cum cineva spunea, de curând, pe acest site: "Numai statuile nu greșesc" (și bine spunea!), se poate întâmpla să îți scape ceva, fără să vrei (chiar dacă te aranjezi super de acasă, înainte de o întâlnire, este posibil să ți se tragă un fir de la ciorap și să nu-l observi). :-) Pagina principală fiind și "atelier", în același timp, după cum spunea doamna Vasilisia, asta înseamnă că mai mulți ochi pot vedea ceea ce au scăpat din vedere, eventual, doi ochi, și atenționa autorul. Și chiar și după aceasta, înainte de a le publica într-o carte, tot o să le mai dau o citire de final. Asta voiam să zic prin retuș!