stop-cadru

[Vasilisia Lazăr]

încep dimineaţa târziu

cu un ceai negru în care strecor

fiorii unor bucurii relative

 

de la balconul alăturat

un el şi o ea îmi zâmbesc afabil

camuflând neîmpliniri

ce au coborât de mult în oase

rozând încheieturile

 

pe trotuar trecători îngânduraţi

merg parcă la întâmplare

purtându-şi umbra speriată

 

fete bătrâne

şi veşnic îndrăgostite de altcineva

înfloresc iluzii

citind anunţuri matrimoniale

 

provinciali uitaţi de hrisoave

cu ogoare în sânge

vorbesc apăsat rătăcind

printre maşini şi tramvaie

 

din inima oraşului

nu pot vedea răsăritul

dar ca o peliculă fotografică

adun flash-urile fiecărei zile

făcându-le apoi

să lăcrimeze

înflorind cuvinte

 

[Amanda Spulber]

Un instantaneu foarte bine conturat. Văd dezorientarea, tristețea și resemnarea, dar și ușoara ironie și speranța găsirii unui sens.

Are și tentă de vetust. M-a amuzat un pic imaginea unei "fete bătrâne" citind ziarul, neatentă pe unde merge, cum fac acum unii utilizatori de telefoane mobile. Dar cum deja a crescut numărul oamenilor singuri și se preconizează că cel puțin o treime din populația globului nu se va căsători niciodată, termenul de "fată bătrână" devine cam învechit.

Îmi place mult metafora "cu ogorul în sânge". Mi-am și imaginat oameni veniți să își caute dreptatea la oraș.

Și răsăritul acela care nu se vede, dar cuvintele înfloresc, aducând speranța că, măcar prin sublimarea trăirilor, vine eliberarea. Ok, am scris foarte mult și cred că mă repet. :) Concluzia: îmi place poezia. Și cred că am mai citit-o răsfoind pe aici. Deci m-a impresionat.

[petrut dan]

Mai bine scrii așa! Cel puțin nu mai hoinărim cu gândul pe la alte case!) Un poem contemporan,  cu alură, o trecere în revistă a unor situații de viață aparent domestice, dar din care extragi cu măiestrie esențe de neimaginat pentru ceilalți! Îmi place când scrii despre lucruri care ne apropie ! Atât cititorul și autorul au numai de câștigat! Bun!)