și ce decor

[gina zaharia]

purtau coroane de mister
și umbre jucăușe
veneau din dinastii
de cer
și-aveau pe gând cătușe
ca o podoab-a nimănui
rămasă de prin vară
erau pe rând
joc amărui
cu suflete de ceară

doi poli uitați pe răsărit
de călători celebri
iubeau potecile de-argint
și se-ntreceau cu cerbii
spre vest de saltul
peste prag
acolo se zvonește
că verdele se face drag
și uneori orbește

pe tălpi doar două flori-de-colț
le înfloreau în zare
iar valuri tandre
fără soț
treceau prin fiecare
beteală simplă gând și foc
în amăgiri sihastre
să fie joc
ba nu e joc
când ai pe umeri astre

e-o lume-n care troienesc
zăpezile regale
și gerul
mult prea haiducesc
tot scutură petale
într-un colind

ca-ntr-o paradă
doi brazi de dor
(un brad și-o bradă)
se sărutau amețitor
și ce decor
(Crăciunul ăsta e al lor)

 

[gina zaharia]

e setea ce desparte munții

prin izvoare

și visul împărțit la doi

în calendare...

seară frumoasă, Maria! mulțumesc!

[gina zaharia]

i-am zărit pe orizonturi, Luminița, și le-am promis o fotografie:)

mulțumesc!

[Sofia Sincă]

Poveste de iarnă inedită, superbă! În prag de Crăciun şi brazi trăiesc idilic... ''şi ce decor''. Ca într-un basm, jucăuş, două coroane, un brad şi o bradă, se împletesc prin zboruri într-un cadru fantastic, îndrăgostite de verdele lor şi de argintiul iernii.

Versurile sunt ameţitor de frumoase!

Am citit cu deosebită încântare, Sofy!

[Belean Maria Ileana]

doi este numarul

care aduce candoare

are linia vietii neintrerupta

este podul intre tot si lumina

paharul preaplin

duminica Craciunului

felicitari Gina

cu drag

[LUMINITA SCOTNOTIS]

sublim!