Sentințe de zbor

[gina zaharia]

Printre oaze vrăjite cetăți am clădit,

eram sete de doi

și rugă eram

pe-un ocean infinit,

te strigam de pe țărmuri cu nume de foc,

cine oare mai știe s-aprindă

atâtea scântei

într-un  joc?

 

Am urcat, împreună, pe-o scară de dor,

adunam stări fără șoț -

cât de-nalte sentințe de zbor!

rătăcită prin corul de îngeri cântam

și ce-adânc și ce sfânt și-nțelept

te iubeam!

 

Trec iarăși cu sete prin cântec senin -

luceferi de-odihnă

topiți într-o clepsidră

din lacrimă de crin,

zece vieți de-aș avea cu pieptul în tine

aș strânge în toate iubirea,

apoi aș preface-o-n petale

pe-o mare de rime.

 

Departe sunt devreme dar port curat în suflet

cămășile de zei,

din valurile vremii, poveștile trăite

sunt voci înmugurite

în armonii de tei,

iubito, mi-ai spus, iată, mai am un veac de dor

și-l prind în templul nostru

spre stele călător!

 

Prin oazele vrăjite, o lacrimă se teme

să nu-i strivești misterul în falduri de poeme

iar codrul ne-nfășoară pe zori a mia oară,

în verdele iubirii

din simfonii de vară…

[gina zaharia]

mulțumesc, Mihaela! din veacul meu de gânduri!:)

[Chris]

Frumos...

[Nicolae Sărătean]

Am urcat, împreună, pe-o scară de dor,

adunam stări fără șoț -

cât de-nalte sentințe de zbor!

rătăcită prin corul de îngeri cântam

și ce-adânc și ce sfânt și-nțelept te iubeam"          

--------------------------------------------

Frumuseţe răsfrântă în stari şi trăiri

aşternute pe-un ciob de infinit nemuritor...

Felicitări Gina,dint tot sufletul!

Cu admiraţie,