Schaltiniena despărțirii

[Vasilisia Lazăr]

S-a înserat devreme și-i zăpadă,

Peronu-i rece, gara amorțită;

El strânge-n pumn batista dăruită...

Ar vrea măcar o dată s-o mai vadă!

 

Și au pornit pe linii paralele.

Ceasornicul cu limbile-n tăgadă

S-a tulburat de lacrimile grele.

 

Un gând lăsat în urmă. Viața fadă.

Un șuierat funest... Degringoladă.

 

Omătul sângerează pe sub stele!

.

.

          Schaltiniena este una dintre cele peste 60 de poezii cu formă fixă. Numele ei derivă de la cel al poetului Raymond Schaltin, prin adăugarea sufixului ...ien la feminin, adică ienne.

          Mai puțin monotonă decât alte poezii cu formă fixă, cum ar fi trioletul, rondelul, vilanela, cadrilul sau pantumul, schaltiniena nu face uz de repetiții. În cele zece versuri ale ei, dispuse în patru strofe (catren, terțet, distih și monostih), specia aici în discuție poate concentra substanța epică a unei întregi povestiri. Altfel spus, schaltiniena e o poezie care spune o poveste. Versul 1 trebuie să rimeze cu versurile 4, 6, 8 și 9, versul 2 cu 3, iar versul 5 cu versurile 7 și 10.

          După cum se vede, nu e chiar simplu de îndeplinit simultan toate aceste condiții, dar, pentru mine, cele câteva schaltiniene pe care le-am scris au fost o provocare. :)

[Vasilisia Lazăr]

Nu mi-a plăcut niciodată zgura, domnule Pârlea. Nici măcar „floricelele”. :)) Vă mulțumesc cu drag și recunoștință pentru frumoasele cuvinte! M-ați copleșit! Admirația e reciprocă. Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Grig! Din păcate, e un gen de poezie pe care nu o scriu mulți, fiindcă nu e deloc simplu de scris. Sincer, eu nu am întâlnit-o decât la maestrul Ion Roșioru, regretatul scriitor, și după ce am încercat eu și am adus-o pe Însemne, a mai scris-o Valeria Merca. Dar e posibil să mai fi scris și alții, doar că eu nu i-am întâlnit. Mie mi-au plăcut mai multe genuri rare precum: elida, pantunul, pantumul, rotruanja etc., cu toatele găsite doar la Ion Roșioru, și îmi aduc aminte că fiecare încercare i-o arătam dumnealui, iar dumnealui îmi dădea eventualele lămuriri și ok-iul. Nici măcar tehnica lor nu poate fi găsită undeva, eu de la domnia sa o știu. Mare om! Mare poet! Mulțumesc mult de apreciere! Frumoasă comparația cu acel cântec... 

[Gheorghe Pârlea]

Dumneavoastră, Dna Vasilisia Lazăr, produceți poezie pură (fără "zgură") în orice matrice v-ați turna versul. Faptul că ne oferiți și o mostră din această rară specie fixă, e tocmai întărirea constatării deja enunțate. 

Cu mai veche - și mereu nouă - admirație!

[Grig Salvan]

Iubesc schaltiniena ca formă a genului liric, am încercat-o și eu de câteva ori, nu știu cât de bine mi-au reușit încercările, dar o citesc mereu cu plăcere atunci când o regăsesc la alți autori mai „experimentați în domeniu” decât mine. E ca un cântec al cărui ecou se repetă tot mai stins până se pierde în depărtare, ca un glas care se precipită și se concentrează tot mai mult spre ultimul vers, spre ultimul cuvânt.

[Vasilisia Lazăr]

Dan, și comentariul tău e de pus sub brad. Atât de avizat și, în același timp, atât de prețios și cald... Și ca să-ți răspund în aceeași notă, o să folosesc niște versuri de-ale mele dintr-o altă poezie: cuvintelor tale, le mângâi conturul/ cu fericirea unui copil/ în dimineaţa Crăciunului. Și cu asta, cred că am cuprins totul. Seară frumoasă, cu tot dragul! Și-ți mulțumesc!

[petrut dan]

Super poem! Cred că în forma asta, cu rimă și ritm, indiferent cum le ai fi combinat este cel mai frumos pe care l-am citit scris de tine! Finalul este de kinogramă, orice regizor și-ar dori asemenea imagine de final care cred că s-ar potrivi oricărui subiect atât este de frumos și generos cu trimiterile, i-ai dat nu numai o strălucire misterioasă, dar și universalitate! Un poem de pus sub brad, încântător și  reprezentativ, felicitări, Lisia, îmi place foarte mult, tehnica perfect mulată pe idee, dă senzația unei comunicări directe cu Euterpe și dacă iei în considerație regulile ce trebuie respectate devine o realizare de excepție, cu drag, my lady!