Salt printre dimensiuni

[chindea maria elena]

 

SALT PRINTRE DIMENSIUNI

* Otiliei Crăciun *

 

anchetez arcada zilei din pântec

să continui cerul din tălpile mele ascut lama de cuţit

a viselor îngerii vor trebui să facă ore suplimentare

(părintele a semnat recalibrarea luminii)

să coloreze mulţimea de stele ce forfotesc sub pielea mea translucidă

 

narcoticul memoriei invazia cu găvane de timp sterile

motivează guri hămesite să–mi muşte încheietura gândurilor

atemporale

înainte de-a coborî în portativele infinitului

cheia sol a inimii

jocul fără piruete în firidele umbrei

activează autocombustia îmbibă cozi de cometă

cu antimateria asumărilor

râsul vieţii în buză de implozie

desenează hărţi astrale în sfioşenia friabilă a clipei

 

din partea neguroasă a valvei spaţiului prizonier

deşertificarea unui timp eunuc

nu se mai poate naşte pe sine în straie virgine

pe nici o dimensiune

marş triumfal continuă lepădarea de pupila solzoasă

privirea nu va mai răni vertebra de soare

stârvuri stratificate de istorie

ne vor aşeza în muzee identitatea sub care ne-am adus dimensiunea

în răscruce

şarpe imperial răsfiră portative sacre în ascensiune

 

doar eu

matcă mortificată în ochiul furtunii

trimit o cerere de radiere din alfabetul şchiop

al galaxiei

 

şi merg să mai mor un pic!

 

[chindea maria elena]

Am recunoscut deja Chris, că ”mi-s miss metaforiceală” - și nu pentru că mă strădui ci pentru că așa simt și văd eu realitatea! Sau ceea ce percep eu ca realitate!:))) Drag, Gerra

[Chris]

Da, Gerra, împleteşti stări în metafore...:))

[chindea maria elena]

Mulțumesc de însoțire prin timpul atemporal, Ioane! Prin buclele lui mă rătăcesc adesea! Drag, Gerra

[chindea maria elena]

Reverență Iris! Drag, Gerra

[chindea maria elena]

Nu mă cunoști Lisia? Cam ăsta-i efectul de-l produc! Nu neapărat pozitiv!:)))) Da, asta e... Drag, Gerra

[chindea maria elena]

:))) Sofy, tu știi așa cum puțini știu, că pentru mine nu există moarte, și că asta nu e o simplă metaforă! Că eu nu pot crede decât în noi începuturi, în geneze perpetue, că am și demonstrat în practica și contondenta realitate că doar ce vrea spiritul uman poate căpăta consistență! Conform experienței proprii de viață - eu una nu pot crede decât în dimensiunea cosmică a omului, proprie celor ce s-au întors de pe graniță, și cărora li s-au revelat alte dimensiuni a respirației efemere1 Ceea ce tu numești suprarealism - pentru mine e modul comun de percepție a atingerii de materie, de vibrare energetică! mie mi-e destul de greu să percep conturul efemerului, doar ca fiu al omului! Pentru mine lucrurile stau exact invers ca abordare și vibrare interioară! Da dacă ne bucurăm împreună de soare totu-i minunat! drag, Mari Ela  

[Ion Lazăr da Coza]

Defrișând un timp eunuc, ți-am citit cu interes acest poem atemporal.

Drag,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

doar eu

matcă mortificată în ochiul furtunii

trimit o cerere de radiere din alfabetul şchiop

al galaxiei

şi merg să mai mor un pic!

Câtă imaginație! Am amețit. :)

Drag,

[Sofia Sincă]

Uluitor! M-ai ameţit Mari Ela. M-am ţinut tare să nu pierd nava care mă poartă printre supernove alături de tine şi de Otilia Crăciun, căreia îi este dedicat acest poem, suprarealist. M-am prins în jocul visului tău care alcătuieşte un zbor când demonic, când celest printr-o proiecţie cosmică a timpului, oprit câteva secunde. Călătorie prin timp cu o imaginaţie ieşită din comun, totul la superlativ, după lumina eternă. Viziune care alcătuieşte o natură cosmică proprie, dar şi apartenenţa eului poetic la ea. Ultimul vers este fermecător, chiar dacă vorbeşte de puţină agonie. Aici este scânteia.

Fermecată!

Sofy

să continuu - să continui