Zbor rotit ca o cale lactee,
pierzându-mă-n vastitatea gândului
sau poate-n profunzimea lutului amforei dunărene...
Mă diluez în nori
și-ascult muzica pianului circular - dumnezeiesc!
Clapele lui se desprind și zboară spiralat
ca niște păsări albe și negre,
înrădăcinând cerul cu sunetul nemuririi.
Plutesc un timp și
mă prăvălesc în ape, ca un icar
- lacrimi atomizându-mi
curgerea zborului frânt către soare.
Să mai răsar, Doamne?
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Ana! Am reținut și ai dreptate. :)
Imaginea e frumoasă, deși gerunziile sunt cam multe!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE