A fost nălţat cu multă trudă
Pe-o neagră stâncă de bazalt
Să-i facă timpului în ciudă,
Iar prin furtuni de greu cobalt,
Spre marinari cu soarta crudă,
S-arunce raze cu exalt...
A fost nălţat cu multă trudă
Pe-o neagră stâncă de bazalt.
Abandonat... Fiece hudă
De păsări luată-i cu asalt
Şi-ncremenit în tragic falt
Pare stăpân peste-o paludă...
Şi-a fost nălţat cu-atâta trudă.
hudă – gaură în zid
falt – cută
paludă – baltă, băltoacă, mocirlă, smârc.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc tuturor vizitatorilor acestei pagini care au lăsat ori nu un semn!
Mulțumesc, Ana!
Îmi place!
„Poezia nu trebuie înțeleasă de toți!” spunea Eminescu.
Dle Conțu, comentariul tău îmi confirmă că-s pe drumul bun.
Camelia, nu a timp să verific, însă DOOM2 e foarte „generos” cu astfel de situații. Din păcate!
Mulțumesc, doamna Lisia, domnule da Coza! Găsisem și eu varianta lui "cobalt", cu accent pe a doua silabă, dar crezusem că nu mai e valabilă, fiind dintr-un dicționar din 1939! Atunci îl pot folosi și eu sănătoasă, în rima dorită de mine, fiindcă (mi) se potrivește! :-) Cu drag,
Ieg zact ca în cazul lui „aripă", unde accentul poate cădea ori pe prima, ori pe a doua silabă, în funcție de ritm, Camelia.
Lisia îmi întărește afirmația, prin linkul dat.
Drag de comentariul tău, Mihaela!
Sunt onorat de popasul dvs, domnule J' Arrive!
Camelia, e ca la „aripă”. :))
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE