Rondel pentru prieteni

[Ionel Mony Constantin]

 

Hei, prieteni, nici nu ştiţi ce rău mă doare
Că ne vom despărţi definitiv
 Şi  va sosi momentu’ acela-n care
Voi scrie "end", la cap de portativ.

Aceasta e o tristă constatare,
Dintr-o nirvană-a timpului fictiv,

Da, prieteni, nici nu ştiţi ce rău mă doare !
Că ne vom despărţi definitiv.

Chiar dac-am fost cu voi din întâmplare,
Sau dintr-un ignorat motiv,
Pe unii v-am iubit cu disperare
Şi vă regret în felul meu parşiv.
Hei, prieteni,  nici nu ştiţi ce rău mă doare !

[Chris]

să sperăm că se încălzeşte vremea şi reveniţi la inspiraţia mai... veselă

[Vasilisia Lazăr]

[Ion Lazăr da Coza]

Cum autorul ne-a asigurat că „E doar poezie!” (și ne bucurăm!), sperăm că-și va șlefui scrierea.

da Coza

[Adina Speranta]

Domnule Mony, îmi sunteți drag și vreau să vă găsesc aici de oricâte ori apar pentru că vreau să fiu parodiată!! :))

Deci, mesajul cam sumbru îl atribui doar stării poetice. :)

Acum, nu vă pot minți, dar măsura nu e corectă. Nu mă deranjează că ați modificat versul refren, ba chiar îmi place asta, să dărâmăm tiparele. Oricum, rondelul este forma de poezie fixă cu cele mai multe variații.

E numai doar o tristă constatare...aici nu poate să apară "numai-doar"...împreună, termenii sugerând același lucru. 

Eu aș scoate "nici" din versul refren pentru o curgere mai lină ( Hei, prieteni, nu ştiţi ce rău mă doare !)

Cu drag, domnule Mony! Îmbrățișări! 

[Ionel Mony Constantin]

 E doar o poezie!

[Sofia Sincă]

Sper că e doar poezie, nu și adevăr ce se spune în ea.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Valeria Merca]

Vă jucați de-a rondelul! Bine faceți. Ne dați o veste rea... Sper să depășiți această stare.

Cu drag,