roabǎ sublimǎ inimii

[Rodica Lupu]

                        

ştii niarne*

uneori  rătăcesc ȋntr-un vid

pe care-l inhalez

rămânându-i doar umbra

peste care  mă întind ca pe o piatră

 

împrejur inima zvâcneșe oarbă

ferindu-și tremurul

când în faţă-i răsare o vreme mai pământeană

înroşindu-se chiar

la gândul că mai are încă dreptul să iubească

 

desigur

m-aş putea rătăci ȋntr-un alt fel de vid

strecurându-mǎ de-a lungul clipelor

îmbrățișând universul acesta ocupat cu amănunte

ȋn mijlocul căruia

mi-aș face loc să-nvârt zilele cu mai mult dinamism

 

da  niarne

aş trece atât de lent prin infinit

proptindu-mi paşii-n răspântiile lui

pânǎ când

încrederea

mi-ar scutura praful dezamăgirilor

abia atunci

aş îndrăzni să-mi fiu roabă sublimă inimii

 

niarne=apelativ adresat sinelui

3 mai 2011

 

                      

[Rodica Lupu]

Maria, Sofy, Gabriela, Vasilisia, da Coza, Chris!  Vă mulțumesc! Da Maria, chiar dacă fizic sunt departe, inima mea este acasă, în țara mea, lângă voi toți, în această minunată grădină a cuvintelor!

[Chris]

Frumos! :))

[Ion Lazăr da Coza]

A iubi pentru a trece lent prin infinit... A nu iubi, din cauza dezamăgirilor... Decât vidul, mai bine...

Citit cu plăcere. Cum altfel?

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Slovă limpede ca apa izvoarelor de munte! Eu aș zice să nu fii roaba niciuneia în mod exclusiv. Oare se poate? :)

[Gabriela Grădinariu]

Mult prea analitică! Fii roaba inimii! Iubește și nu cere nimic în schimb, e înălțător! Toată prețuirea pentru mesajul clar, învelit în vers minunat!

[Sofia Sincă]

Uneori deprimarea pune stăpânire pe noi iar încredere dispare... gândirea pluteşte printre configuraţii labirintice. Puterea de regăsire stă în noi... Dacă instaurezi robia înspre inimă... nu se ştie. Eu zic că este nevoie să primeze raţiunea.

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Maia Maria]

imi place mult...printre rataciri, cautari si regasiri sinele impleteste cea mai frumoasa cununa inimii...esti acasa...

felicitari cu drag!