Rizat

[nicolae vaduva]

Sunt aceiași față neagră, ștearsa

Cu glaspapir, nu cu burete ud,

Formulele pe ea nu se conclud;

Sunt post perfect tabula rasa.

 

De pe afiș circarii mă exclud,

Mimica mi-e fadă, clamoroasa,

Până-n râs m-a hăcuit vitroasa

Hârtie să m-arate nud...  

 

În jacuzzi de-antracit, funebru,

Scufundat ca pasărea de foc,

Despoi a mia oară tușul negru

Ce nu suportă semnele de loc...

 

Răzuit apoi pân’ la integru

Scot pe buze zâmbetul, breloc.

[Sofia Sincă]

Un autoportret 100% marca Nicolae Văduva. Niciodată mulțumit de sine, îndreptat mereu spre perfecțiune. Din punctul meu de vedere perfecțiunea nu există.

Însă există poezie tare, expresivă, sub semnul ironiei şi umorului, cum este a ta, dar fantezia lasă uneori grimasă destul de tragică.

Am citit și am admirat,

Sofy

[Chris]

în poeziile dv se dă o veşnică luptă, frumos, citit cu plăcere,

[Chris]

în poeziile dv se dă o veşnică luptă, frumos, citit cu plăcere,

[Rădița Răpeanu]

Semn de trecere și admirație! Cu încântare, aceeași*, Rădița

[nicolae vaduva]

Mulțumesc, prieteni! Paște luminat!

[Ion Lazăr da Coza]

În v12:

DELÓC adv. defel, nicicum, nicidecum, (înv. și pop.) necum, nicicât, nimic, (pop. și fam.) ioc, (reg.) hici, nicicacum, nicidecât, (Olt. și Munt.) neam. (Nu pot ~ să-l văd.) 

Eu sunt, de loc, din Cluj.

da Coza

[Valeria Merca]

Reverență, dle, nicolae văduva!

[Ana C. Ronescu]

Un ritz de cinci stele  e fiecare postare a dumneavoastră. Rizată e doar fruntea indecisă, jucându-se de-a râsu'- plânsu'. :)

[Mihaela Suciu]

Cu meșteșug ați surprins încrâncenarea dintre poet și poezia ce nu se lasă șlefuită. Experiența însă își spune cuvântul; V-a ieșit, e minunată! Vă rămâne zâmbetul, al dumneavoastră, al meu și cine știe... poate surâsul nopții în care eu am căutat un înțeles versurilor. Unele frământă cozonaci, eu neuronii pe tabula rasa :) Doamne, nici ouăle nu-s roșii...

Sărbători în lumină!

[Mihaela Suciu]

Meritați un zâmbet!