Cât îmi este dor de tine (repostare)

[Elena Mititelu]

Cât îmi este dor de tine

 

Printre nouri  luna curge peste satul dintre dealuri,

Smuls din basme, în decoruri, strunesc scripca greieraşii,

Clipocire-n iarba crudă, licuricii-s drăgălaşii,

Iar oglinda ce se mişcă-i feerie între maluri.

 

Stau sub teiul ce aruncă lin, balsam în depărtare,

Alintându-şi printre ramuri frunza-n dungă fremătândă,

În răcoarea ce se-ntinde, când căldura joacă-n undă,

Cât îmi este dor de tine, de privirea-ţi stropi de mare.

 

De veni-vei iar, iubito, peste umăr păru-ţi lasă,

În lucirea-i, fir de aur, să mă joc în bucla-ţi fină,

Sărutându-ţi gura, ochii sub privirea-ţi fără vină,

Tu, răspunde-mi cu iubire până lunii zorii-i pasă!

                                                                                        15-07-2014

 

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Elena, e ceva vreme de când te citesc. În toată această perioadă ai experimentat atâtea stiluri încât mi-e imposibil să te definesc ca poetă. Cred că e prima oară când mi se întâmplă asta. Părerea mea sinceră e că ar trebui să fii tu însăți, să lași poezia să curgă așa cum vine ea.

Despre poezia de față, susțin părerea soțului meu. Am citit-o și pe cealaltă și consider că punctele de suspensie îngreunau citirea. Fiecare cititor își stabilește singur ritmul, după cum simte.

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Am atras atenția asupra a trei aspecte.

Titlul ar trebui să fie așa: Cât îmi este dor de tine (repostare)

[Elena Mititelu]

Da Coza, am corectat, dacă nu vrei, nu vrei!

Am reţinut ideea, mulţumesc! De asta vă iubesc şi vă respect!

Preţuire,

[Elena Mititelu]

Domnule Bolache Alexandru, vă respect mult părerea şi vă mulţumesc pentru revenire asupra textului ... cu altă pălărie!

Admiraţie,

[Elena Mititelu]

Doamnă Angi Cristea, vă mulţumesc pentru trecerea atentă!

Cu mare drag,

[Ion Lazăr da Coza]

După titlu, în general, nu se pun semne grafice. În cazul de față, parcă ai țipa la mine.

Clipocire-n iarba crudă, licuricii-s drăgălaşii,  Aici te aștepți ca licuricii să facă ceva, dar ei... morți în front.

Stau sub teiul ce aruncă lin, balsam în depărtare, Virgula anulează cezura, anulând ritmul impus până acolo.

Rămân la vechea impresie: poezia e vetustă, asta nu înseamnă că nu are valoare.

da Coza

[bolache alexandru]

Am recitit această poezie îmbrăcată într-o nouă haină. Pentru că părerile sunt împărțite vă pot spune că din punctul meu de vedere punctele de suspensie nu cred că aduc prea mult ritmul poeziei perfect face același lucru.

[Angi Cristea]

Tablou idilic, cadru romantic, melodicitate.Interesantă remarca despre tinerii care nu se mai înâlnesc în mijlocul naturii feerice.

[Elena Mititelu]

Doamnă Ana Cîmpeanu, vă mulţumesc şi vă respect opinia! Îmi plac oamenii tranşanţi  iar aici cu "Îmi place" nu prea ne ajutăm şi eu , nu cred că am lăsat să se înţeleagă că vreau să fiu lăudată, că aş fi supărată, că...  am primit comentarii răutăcioase, fără dreptate, şi nu m-am supărat... cititorul receptează după mai multe criterii. Cât priveşte inversiunea populară, aveţi dreptate, asta mi-am dorit. Acum tinerii nu se mai întâlnesc sub clar de lună, în liniştea naturii, în ţârâitul grierilor şi luminiţele licuricilor, merg unde  zgomotul tronează umbrit de jocul de lumini şi lipsa de intimitate. Foarte puţine poezii le-am scris din ipostaza feminină, am discutat acest lucru şi în cadrul cenaclului de la Vaslui - aşa simt la un moment dat.

Vă mai aştept,

[Elena Mititelu]

Ioan, mulţumesc pentru comentariu în care apreciezi munca mea!

Cu mare drag,