Reflexii (dialog literar-artistic Gina Zaharia – Mihai Cătrună). 35. Într-o lojă de circ

[mihai catruna]

          Aflaţi la al treilea proiect de acest fel – primele două fiind Lanţuri (2011) şi Reverie albastră (2013) – scriitoarea Gina ZAHARIA şi artistul plastic Mihai CĂTRUNĂ, cu frumoasa şi imaculata zăpadă a iernii anului de graţie 2015 pe umeri şi în plete, dar cu primăveri calde în priviri şi în suflete (cât despre talent nici nu pomenim – el prisosind!), pornesc iarăşi împreună, la mijloc de februarie, pe un nou drum într-ale versului şi imaginii. Dacă în celelalte două reuşite, pictorul şi poeta şi-au înlănţuit creaţiile într-un tangou aprins, flăcările contopindu-se fastuos şi ameţitor, de data aceasta poeta promite un vals de gală unde versul ei se lasă inspirat/reflectat din/de creaţiile artistului.

          Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE se simte încă o dată onorat să fie gazda acestui eveniment și își îndeamnă membrii şi vizitatorii să calce pragul unui colţ din Parnas numit Reflexii.

                                                                                                                                    Ion Lazăr da Coza

reflexii (Gina Zaharia)

 

fire de păianjen contemplând

murmurul soarelui

ghem emoțional

am zărit

se înviorează tăceri

ori fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

șah-mat

și o mie de vorbe descos lanțuri aurii

 

o rază din loc în loc întâmplătoare

poți fi tu aceea

important să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

o pantomimă flămândă la masa unui restaurator de glorii

 

vom înnopta într-un clișeu

nu te teme

morile de vânt jură că nu ne cunosc

adevărul

am furat secretul cosașului din adâncuri

știi

metropole hoinăresc prin gândul meu

să le aducem acasă

Notă:

          Deoarece mulți dintre membrii acestui site nu se aflau aici când s-au derulat celelalte două proiecte (devenite ulterior cărți tipărite), cred că se fac necesare câteva explicații. :)

          Mihai a postat primul portret după care Gina a intrat în postare și a atașat poezia inspirată de tușele artistului. Acesta a fost doar începutul și se vede sus, în postarea de față. Restul proiectului se derulează doar la comentarii. Mihai intră, postează un comentariu care reprezintă un alt portret, iar Gina îl secondează cu o altă poezie. Am hotărât ca și la comentarii Gina să intre în postarea lui Mihai și să atașeze poezia aferentă pentru a exista o logică, pentru a nu se rătăci portretul de poezie. D-voastră, cititorii, trebuie doar să căutați la comentarii ultima lor postare (portret-poezie) și să lăsați impresiile, eventual sugestiile (tot la comentarii). Părerile d-voastră contează mult!

          Ținând cont de modul în care se desfășoară proiectul, administrația site-ului a hotărât să aducă mereu în actualitate această pagină. Ea include (și va include în final) zeci de poezii și lucrări de grafică pe care ni le-am dori adunate într-o carte (o altă carte!).

          Pentru o imagine de ansamblu a proiectului vizitați și pagina: „Reflexii”. Aceasta se va actualiza cu fiecare nouă postare a autorilor.

                                                                                                                                                                                                   Vasilisia Lazăr

[Sofia Sincă]

Esenţe lirice rafinate într-o fantezie desăvârşită,  reverberând în metamorfoza timpului și al spațiului, al poeziei și al desenului, inocent transformate în amintiri. Se aud vibraţii patinate, ale sărutului de noapte.

O lume de artă, pentru artă și privitori.

Felicitări vouă!

Sofy

[gina zaharia]

Lisia, îl cunoaștem cu toții pe Mihai, modestia îl caracterizează din plin. E unul din atuurile lui! :)

Mulțumesc, draga mea, am tras aer în piept și merg(em) mai departe!

[Vasilisia Lazăr]

Mihai, ești prea modest. Super portretul!

Gina, strofa citată de Adelaide m-a fermecat și pe mine. Și nu doar... Minunat!

[gina zaharia]

Adelaide, draga mea, cele două drumuri aveau un nod în care înmugureau cântece.

Singurul care știa să le dezlege era un orb. Îl zăresc și acum lângă o poartă dintre alb și negru.

Tot acolo, de la o vreme desenez spații goale pe care să le umplu cu litere, de-oi reuși.

Norocul meu e că îngerul e atent să nu mă pierd în rădăcini...

Mulțumesc, mulțumim, om frumos!

[Valeria Merca]

...

''cu tine am mers pe două drumuri spre nord

pe o parte mă răsfăța carul cu fulgere

pe cealaltă îmi tiveam tainele cu neliniști

o avalanșă de stele polare își spunea rugăciunea

nu aveam aer cât aș fi vrut să te strig''...

Ce poate fi mai minunat, decat atunci cand mergi pe doua drumuri, cel al poeziei si cel al artei portretistice si realizezi scopul lor comun:Frumosul!
Felicitari, oameni frumosi!

[gina zaharia]

Gata Mihai, am venit, am stat de vorbă cu ea, am postat... Se mai întâmplă să mai întârzii și eu  uneori, dar știu că nu te superi. Nici tu și nici vizitatorii noștri. :)

Seară frumoasă, tuturor!

[mihai catruna]

fara Gy..nu stiu cat as atrage atentia cu arta mea pe un site literar...dar prin impletirea artelor totul este mai vizibil..mai frumos...toata aprecierea voastra  i se datoreaza desigur...

[gina zaharia]

Draga noastră Sofy, cum să nu ghicești atâta timp cât îmi cunoști stările chiar la contactul unui ac pe asfalt?! Uite acum, la această superbă imagine pe care Mihai tocmai a postat-o, cum să nu-mi fixez privirea/ochelarii deasupra unui orizont cu multe carate din care vor fi curs cândva lacrimi veritabile? Cum să n-o întreb de câte ori n-a(u) îngenuncheat tăcerile ei și de ce  le-a dăruit un imperiu în care s-au răsfățat printre emoții și ramuri de adevăr,  astfel încât foșnetul singurătății a tot purtat aura cu tresăriri fosforescente?! 

[mihai catruna]

10. nu aveam aer cât aș fi vrut să te strig (Gina Zaharia)

 

tocmai ce setea a trîntit un pahar în ceasornicarul din mine

toată viața am lipit cioburi dar le-a înghițit

palma unei lumânări cu sonete

încă se mai aud ecouri pe scări

cineva le adună în saci de mătase apoi le îngroapă lângă ocean

veghea apusurilor e artă

 

pânză de piatră pânză de piatră

cum mai iscodești tu vămile care te-au trimis la negocieri

îți tremură vocea

numai un singur tablou se poate lipi de tine

restul sunt întrebări abstracte

de multe ori am știut că ascunzi solzi de lumină

legate la ochi scufundările devin pasiuni

 

cu tine am mers pe două drumuri spre nord

pe o parte mă răsfăța carul cu fulgere

pe cealaltă îmi tiveam tainele cu neliniști

o avalanșă de stele polare își spunea rugăciunea

nu aveam aer cât aș fi vrut să te strig

umbrele dragostei pot fi monumentale

când inima devine cavalerul desculț

pe cuiele nopții

[gina zaharia]

Nicicând nu vom cunoaște intensitatea acelui ghem, Adelaide, știu doar că e o alchimie a luminii și culorilor :)

Mulțumim, draga noastră!