Reflexii (dialog literar-artistic Gina Zaharia – Mihai Cătrună). 35. Într-o lojă de circ

[mihai catruna]

          Aflaţi la al treilea proiect de acest fel – primele două fiind Lanţuri (2011) şi Reverie albastră (2013) – scriitoarea Gina ZAHARIA şi artistul plastic Mihai CĂTRUNĂ, cu frumoasa şi imaculata zăpadă a iernii anului de graţie 2015 pe umeri şi în plete, dar cu primăveri calde în priviri şi în suflete (cât despre talent nici nu pomenim – el prisosind!), pornesc iarăşi împreună, la mijloc de februarie, pe un nou drum într-ale versului şi imaginii. Dacă în celelalte două reuşite, pictorul şi poeta şi-au înlănţuit creaţiile într-un tangou aprins, flăcările contopindu-se fastuos şi ameţitor, de data aceasta poeta promite un vals de gală unde versul ei se lasă inspirat/reflectat din/de creaţiile artistului.

          Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE se simte încă o dată onorat să fie gazda acestui eveniment și își îndeamnă membrii şi vizitatorii să calce pragul unui colţ din Parnas numit Reflexii.

                                                                                                                                    Ion Lazăr da Coza

reflexii (Gina Zaharia)

 

fire de păianjen contemplând

murmurul soarelui

ghem emoțional

am zărit

se înviorează tăceri

ori fac tumbe înainte de a deveni balerine

pe talere de foc

șah-mat

și o mie de vorbe descos lanțuri aurii

 

o rază din loc în loc întâmplătoare

poți fi tu aceea

important să ai curajul de a țese alături de mine

reflexii

până dincolo de cer

o pantomimă flămândă la masa unui restaurator de glorii

 

vom înnopta într-un clișeu

nu te teme

morile de vânt jură că nu ne cunosc

adevărul

am furat secretul cosașului din adâncuri

știi

metropole hoinăresc prin gândul meu

să le aducem acasă

Notă:

          Deoarece mulți dintre membrii acestui site nu se aflau aici când s-au derulat celelalte două proiecte (devenite ulterior cărți tipărite), cred că se fac necesare câteva explicații. :)

          Mihai a postat primul portret după care Gina a intrat în postare și a atașat poezia inspirată de tușele artistului. Acesta a fost doar începutul și se vede sus, în postarea de față. Restul proiectului se derulează doar la comentarii. Mihai intră, postează un comentariu care reprezintă un alt portret, iar Gina îl secondează cu o altă poezie. Am hotărât ca și la comentarii Gina să intre în postarea lui Mihai și să atașeze poezia aferentă pentru a exista o logică, pentru a nu se rătăci portretul de poezie. D-voastră, cititorii, trebuie doar să căutați la comentarii ultima lor postare (portret-poezie) și să lăsați impresiile, eventual sugestiile (tot la comentarii). Părerile d-voastră contează mult!

          Ținând cont de modul în care se desfășoară proiectul, administrația site-ului a hotărât să aducă mereu în actualitate această pagină. Ea include (și va include în final) zeci de poezii și lucrări de grafică pe care ni le-am dori adunate într-o carte (o altă carte!).

          Pentru o imagine de ansamblu a proiectului vizitați și pagina: „Reflexii”. Aceasta se va actualiza cu fiecare nouă postare a autorilor.

                                                                                                                                                                                                   Vasilisia Lazăr

[gina zaharia]

Adelaide, sunt vinovată că nu reușesc totdeauna să țin pasul cu artistul, mai ales că l-am rugat să posteze aleatoriu, așadar mă simt onorată să intru în starea personajului și să povestesc cum este prin altă inimă :)

Astăzi așa a fost! :)

Mulțumesc, draga mea!

[Valeria Merca]

...

''când m-am trezit era vară de mult

o pânză mă ținea ostatică pe un perete neutru''...

Si unde mai pui ca erau '' patruzeci de grade la umbră''?!

Frumos, Gina! Fuziunea portret- poezie e pe maini bune! Admiratie de doua ori!

 

 

[gina zaharia]

Știu că am întârziat, Mihai, dar erau  patruzeci de grade la umbră :)

[gina zaharia]

Și eu cred/sper că e sepia( imaginea nr. 10), da Coza! Dar cât îi trebuie artistului?

Drag,

[mihai catruna]

11. patruzeci de grade la umbră (Gina Zaharia)

 

am aici o colibă mi-ai zis apoi mi-ai desenat iadul și raiul

se certau pentru o palmă de cer

cu o baghetă dresai tigri cosmici

îi sfătuiai să se așeze doi câte doi să țină cont că acolo nu sunt liberi

ca în amfiteatrul iubirii noastre

 

la fereastră cântau ierburi cât toate speranțele mele

într-o noapte le-am cosit

până spre dimineață au crescut de două ori mai mari

aveau o carte cu greieri i-am auzit repetând sub pământ

scoate-i de acolo te-am rugat

un bolovan s-a rostogolit spre singura ieșire fastuoasă

mai târziu cu un oftat

s-a pornit o eclipsă de lună

 

când m-am trezit era vară de mult

o pânză mă ținea ostatică pe un perete neutru

trebuia să trec printr-o galerie imensă

nu cunoșteam intrarea scara de incendiu nici atât

singurul meu ghid – o tolbă cu creioane vorbitoare

avea pas dublu

și patruzeci de grade la umbră

[Ion Lazăr da Coza]

Imaginație fecundă în paradisul dragostei (platonice). Încântare!

Salut sepia lui Mihai! (Sper că e sepia!)

Drag,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Corect! Dar eu nu vorbeam de lauda deșartă. Spuneam doar că atunci când îți cunoști punctele forte e bine să le pui în valoare. Dacă nu arăți ce poți face bun/frumos/deosebit, de unde să știe ceilalți că tu poți face asta? (nu e cazul lui Mihai aici). Eu nu vorbesc de acea laudă de sine trâmbițată pe toate cărările, acea formă a aroganței al cărei efect este contrar celui scontat. Și nici de lauda deșartă prezentată de tine mai sus. Cunoaștem destui dintre cei care se cred genii. :)

Rămân totuși la părerea că prea multă modestie strică așa cum prea multă laudă strică. Ar fi mult de discutat pe această temă însă asta nu face obiectul acestei postări. :)

Drag de voi,

[gina zaharia]

Sofy, noaptea e cea mai frumoasă sabie pe care se vor fi scris, de veacuri, poeme!

Drag și mulțumiri pentru delicatețea cuvântului tău!

[gina zaharia]

Lisia, în ceea ce privește adevăratele valori, acestea se desprind singure și ies în față, doar prin faptul că există. Iată, am cunoscut, nu de mult, la o întâlnire literară, o persoană/scriitor care, înainte de a ne prezenta opera, ne-a ”amenințat” și… citez din memorie: Am să vă surprind cu scrierile mele, cu talentul pe care îl am.

După cum mă cunoașteți, veți spune că m-am cam abținut. Ei bine, nu! Am ascultat și cum n-am găsit nicio umbră de poezie, am ripostat instantaneu: Da, ne-ai surpins X, dar într-un mod neplăcut. Cât despre talent… și modestia poate fi, uneori, tot talent!  Mi s-au alăturat, desigur, iubitorii de frumos!

Așa că, Lisia, aș prefera ca Mihai să rămână Mihai! Îl vom lăuda noi, pe merit! Bine, aici nu este vorba de comparație însă arta lui vorbește în toate limbile sufletului!

[Vasilisia Lazăr]

Lisia, îl cunoaștem cu toții pe Mihai, modestia îl caracterizează din plin. E unul din atuurile lui! :)

Mulţi dintre noi am fost crescuţi în familii în care MODESTIA a fost prezentată ca o virtute. Opusul modestiei este lăudăroşenia. Dar și să fii lăudăros este, în sinea lui, un termen peiorativ. Alb şi negru. Materie şi antimaterie. Bun şi rău. Dar, ca orice în lumea asta, nu există nuanţe pure de alb şi negru. Există doar diverse nuanţe de gri. Şi lauda de sine nu mai este atât de rea… :)

Trăim într-o lume în care să fii modest este un lucru care contravine principiilor darwinismului şi îţi cauzează pierderi. Dacă eşti modest (în accepţiunea clasică a termenului) înseamnă că trebuie să NU te lauzi cu reuşitele tale, cu punctele tale forte. Dacă faci asta, automat şansele ca ceilalţi să audă de tine scad foarte mult. Şi mai ales că toată lumea se auto-promovează (sau se auto-laudă!). Mercedes se laudă în reclame. Microsoft se laudă. Apple se laudă. Victorinox. Toată lumea se laudă. Un om care se laudă întotdeauna va fi ales în defavoarea unuia care nu se laudă (prezumând că toţi ceilalţi factori ai ecuaţiei rămân la fel). Și regnul animal foloseşte această laudă pentru succesul individului, dar şi pentru succesul speciei. Se înfoaie, orăcăie tare, își etalează coarnele, se umflă în pene, fac show, tocmai pentru a avea succes, pentru a impresiona.

Eu zic că atunci când îți cunoști bine punctele tari, trebuie să le promovezi cât mai mult, să le scoți în față, să te lauzi cu ele, să le pui în valoare. Altfel, cu modestia o să rămâi în urmă. Societatea actuală la nivel global o demonstrează la fiecare colţ.

Și Mihai are destule lucruri cu care se poate lăuda. Din fericire, noi le-am descoperit, chiar dacă el nu vrea să se laude cu ele. :)