Pe ce poteci m-aștepți? Eu vin din vale!
Aduc cu mine tot ce-a mai rămas
Din foșnetul troienelor regale
Și fac cu ele-n inimă popas.
Am strâns la piept și farurile mării.
Bogate sunt cu tine. Îmi tot spun,
Că nu-i nimic mai tandru-n gândul sării
Ca dragostea în valuri de nebun.
Un alpinist mi-a zis că încă-i vreme
Să ducem vraja peste munți târzii,
Să măsurăm ogorul de poeme,
Noi – călători prin vinu-ntors în vii...
Și voi veni cu înc-o toamnă oarbă,
Mă voi opri pe dealuri de rugină,
Tu să m-aștepți cu soarele în iarbă
Sau, dacă nu, cu gânduri de lumină.
Adaugă un comentariu
Dorina, mulțumesc frumos!
Dorina, mulțumesc frumos!
Mulțumesc, Ana! Un gând luminos!
J' Arrive! mulțumesc! S-a întors, smulgându-le promisiunea că vor da rod și toamna viitoare :)))
Nikol, mulțumesc! S-a agățat câteva clipe de o idee :))
foarte, foarte frumos!
minunat, Gina, admirație!
...Dovadă că forma clasică a unei poezii nu ciuntește mesajul!
da Coza
Frumos de tot, așa cum am întâlnit mereu în poezia Ginei Zaharia. Nu am ce strofă să evidențiez, pentru că îmi plac toate. Prețuire!
Un alpinist mi-a zis că încă-i vreme
Să ducem vraja peste munți târzii,
Să măsurăm ogorul de poeme,
Noi – călători prin vinu-ntors în vii...
O călătorie plină de farmec!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE