prin urechile poetului

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

trece firul vieții

s-aude cum urcă și coboară dintr-o parte într-alta e existenței

legând filă cu filă urmă de urmă glas de glas

doare trecerea acului și străpungerea lasă găuri

poetul le-așterne acolo pentru zile negre să aibă sicriu

ieri de alaltăieri mâine de azi și tot așa

într-o mișcare perpetuă sunetele se perindă

dintr-un timpan în altul de fiecare dată altfel și altfel

poetul adună totul și dezvăluie doar o parte

hăul e scris demult 

e chiar o aventură să poți descifra indescifrabilul 

și să pui pe taraba vieții lacătul desfăcut mâncat de rugină

el aude privirea cum se îndoaie asupra-i și cercetează 

bobul de orez n-a ajuns să crească într-atât

e un sunet fin lumina fir de mătase coborât din soare

prin acele vremurilor trece transparent

să nu deranjeze ochiul cu enigma

lumea-i prea grea ca să mai poate fi ușoară vreodată

poetul îi aruncă pe toți în mașina timpului numită iubire

și-i leagă la gură

doar ca să audă cum trece ea atât de frumos prin ei

nimic nu poate fi mai sublim decât atingerea cu vârfurile

prin urechile poetului trece o lume întreagă

o aude cum respiră 

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă nici poeții între ei nu se laudă, atunci cine să-i laude? :)

Mesaj frumos ornat cu metafore.

da Coza

[Angi Cristea]

Poetul are simţuri exacerbate.Auzul , în acest poem, este hiperdilatat.Interesantă comparaţia cu urechile unui ac prin care trece firul vieţii.

[Sofia Sincă]

Viața văzută și auzită prin inimă de poet. Oscilațiile de idei, trăire şi meditaţie. Într-o beţia de cuvinte, de metafore care se întrec între ele, combinaţii de lumină şi întuneric, bine şi rău definesc natura umană. Oricum poetul vede și simte diferit, însă dorința lui este să piardă nimic din toată această „comedie umană”.

Un poem deosebit de frumos, de amplu în limbaj meditativ și reflexiv.

Felicitări!

Sofy