sunt o pasăre migratoare

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

nu stau locului nicio clipă 

combustibil am destul cât să-mi ajungă

pentru o viață de zburătoare

nu-s pisică din păcate

să fi avut vreo șapte 

ce viață pe mine atunci

da` las` că merge c-o singură încercare 

chiar dacă moarte are

da-i mai bine așa în formă redusă

construiesc pe unde apuc ziduri aproape rotunde

pun vreasc peste vreasc

și mă trezesc cu ditamai casa

în mijlocul lumii sau la periferie

depinde unde-mi convine mai mult

accesul uneori e limitat

vulturii mă iau drept hrană 

și nu prea cred în lanțuri trofice 

cel mare înghite pe cel mic și tot așa

să fim serioși am și eu o parcelă de aer

trebuie s-o lucrez cumva

mă feresc de umbrele care-mi dau târcoale

peste casa mea

nu se aude musca de unde stau eu

poate doar fâlfâitul aripilor în orele dimineții

când țâșnesc să-mi fac înviorarea

nu țip de foame sau de frig sau de iubire mai puțină

găsesc de toate acolo unde-mi las zborul să caute

cel mai mult și mai mult îmi place când nu știu prin ce minune

mă odihnesc în palme de om și beau apă tot din palmele lui

mă înfășor cu aerul acela cald și uit cine sunt

poate trebuie să mă așez și eu la casa mea

dar e pretutindeni unde-i cald

[Angi Cristea]

,,

nu se aude musca de unde stau eu

poate doar fâlfâitul aripilor în orele dimineții"

Zidurile aproape rotunde sugerează lantul karmic.

[Agafia Drăgan]

Lecturat cu plăcere!

[gina zaharia]

ești o pasăre cântătoare!

[Ion Lazăr da Coza]

Remarc și eu jovialitatea discursului poetic, dar și câteva zone de epic pur.

da Coza

[Corina Militaru]

Îmi place atmosfera. 

să fim serioși am și eu o parcelă de aer

trebuie s-o lucrez cumva - ai lucrat-o frumos! :)

[Sofia Sincă]

Îmi place aerul jovial din prozo-poem. Scris dintr-un foc, așa cum merge gândul, liber și fericit cu puținul lui.

La marginea existenței ne apasă realul si conservarea lui.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy