Prin spini şi pălămidă mă întorc

[Dumitru Ichim]

Cum aș putea

țărâna

să mi-o cern,

de pleavă să o scutur?

Trecut prin vierme,

inelul lui furând,

bobu-a-nflorit cu aripa de flutur.

 

Mă doare

focul

când întorc neghina

și-adâncul ei din fire

îl strecor.

Oare așa mă-i fi avut în gând?

Că numai sete am rămas

și zbor

până-n străfundul săpânței de lumină.

 

Mâinile Tale

așa cum le-ai întins

pe lemnul de prohod amar

cum ai putea

ca să le strângi a pumn

precum ciocanul de judecător?

Eu știu

cum chipul Tău

argilei mele Tu l-ai scris

pe când erai îndrăgostit Olar,

că simt și azi pecetea de sărut

ulciorului de lut

ce încă poartă vinul Tău oftând.

 

Nu vin la Tine

cu ceartă sau pricină,

căci amândoi vom pierde

de fi-va judecată

cu sobor;

și cel care iubește,

și cel care-i Iubirii purtător.

Tată,

cu mâinile întinse de olar,

ia-mă în brațe

ca pe-un neprețuit ulcior

ce încă poartă vinul Tău,

din vremea mângâiatului

cuvintelor pe oale

când nu era ispita celui rău.

Tată,

de-s fiul tău de duh risipitor

sunt totuși fiu

și-al lacrimilor Tale.

 

[Sofia Sincă]

O rugă impresionantă, o taină a credinței la fel. Însă textul trebuie șlefuit. Sunt atâtea cuvinte de prisos, încât devine proză... și e păcat că are acel suflu liric.

Exemplu: m-ăi - cred că m-ai; prea mulți de cum, când, multe cuvinte de legătură, ceea ce duce textul mult spre epic; Oare așa m-ăi fi avut în gând?/așa cum le-ai întins; cum ai putea/ca să (mereu același ca să) le strângi a pumn.

Am citit cu plăcere considerând doar mesajul.

Sofy

 

 

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere și aici. :)

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc Adelaide pentru vizită și prețiosul comentariu!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc , doamna Zaharia!

[gina zaharia]

cu mâinile întinse de olar,

ia-mă în brațe

ca pe-un neprețuit ulcior

ce încă poartă vinul Tău,

prețuire!

[Valeria Merca]

Creatia de fata ma duce cu gandul la Taina Spovedaniei, la Taina Sfintei Impartasanii si nu in ultimul rand la Pilda fiului risipitor.

''Eu știu

cum chipul Tău

argilei mele Tu l-ai scris

pe când erai îndrăgostit Olar,

că simt și azi pecetea de sărut

ulciorului de lut

ce încă poartă vinul Tău oftând.''

Minunat acest fragment.De altfel intreaga poezie e o revelatie.