Prin galaxii de vis

[Corneliu Neagu]

Trec păsări călătoare către sud,

lângă fereastră se frământă plopii,

dintr-un trecut îndepărtat aud

prin galaxii de vis cum te apropii.

 

Din drum însă-deodată te oprești

pe-o margine de amintiri surpată,

prin cețurile beznei nefirești

văd umbra ta întinsă ca o pată.

 

Incerc să te ridic din bezna grea,

cu gândurile toate adunate,

dar în trecut dispari lângă o stea

pe căile galactice-ncurcate.

 

Se-așterne depărtarea între noi,

icoana ta din visul meu se stinge,

în suflet îmi rămân copacii goi

înfricoșați de iarna care-i ninge.

 

Dar cugetu-mi rămâne încă treaz,

mai pot visa o nouă primăvară,

copacii la fereastră în extaz

privind pe cer icoana ta bizară.

 

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, Mihaela Popa !

[Mihaela Popa]

frumos!