Prințesa părăsită

[Corneliu Neagu]

În fiecare seară, când frunzele uscate

adună neuitarea sub pomii de pe mal,

prințesa părăsită coboară din cetate

să-și caute iubitul ajuns la carnaval.

Să fii chiar tu aceea plecată fără voie

din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt,

iar eu o amintire, precum bătrânul Noe

ce-și căuta odată o palmă de pământ ?

O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,

pe culmile gândirii, se pot opri oricând,

dar știu, din totdeauna, că fostele iubite

în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.

Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,

ce-mi leagă uitarea pe timp nedefinit,

prințesa răzvrătită - iubită în neștire

pe malul unei oaze, la margini de zenit.

Dar ai plecat iubito, cu aripa mai frântă,

mușcată de păcatul căzut din palmieri,

iar eu acum, în suflet, adun magie sfântă

din amintiri și doruri venind de nicăieri.

[Ada Nemescu]

Aceeași împletire de cântec, basm, amintire, într-o poezie de dragoste fără liman. 

Spațiul, timpul, povestea, toate sunt fără granițe parfumate fin a melancolie.

aDa