pribegi

[nicolae vaduva]

ne știm distanța: pașii ce-n lume ni s-au dus

și ne-au îndepărtat de-acel râvnit aproape;

cu niciun telescop nu-ți mai ajung sub pleoape...

s-au petrecut fiorii c-un continent în plus.

 

șoptindu-ne, doar brizei, ce-am fi avut de spus,

ni-i sticlă plutitoare privirea peste ape,

când tremuriciul scurt al valului încape

sfrijite așteptări de semne care nu-s...

 

am învățat complexul și simplu' l-am scăpat,

hrăniți de nostalgii, punându-le-ntre noi...

 

ce drac de neputințe ne-or fi înfășurat

și cum ne-am adâncit în pribegie goi?...

 

când numai c-o privire, în jur, ne-am fi aflat

și c-un revers, doar unul, de pas parol, apoi...

[Vasilisia Lazăr]

Mi-a amintit de o mai veche poezie a mea, una la care țin mult.

http://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/vreau-drumul-inapoi

[Vasilisia Lazăr]

Cât de mult m-a mișcat această poezie! Numai cei dezrădăcinați înțeleg... Superb!

[Nikol MerBreM]

"Am învățat complexul și simplu' l-am scăpat" - uneori neputințele se ascund în umbrele puterii. Trist, nostalgic, frumos!

Drag,

Nikol

[Mihaela Suciu]

Într-o căznicie destrămată în care toți presupun, doar părțile știu adevărul! La fel e și în cazul celor plecați, doar ei știu cum e să fii departe de țară și să nu participi mai ales la sărbători: Paști, Crăciun... (Asta am discutat, azi, cu persoane pe care le-am adus de la aeroport acasă, se mirau de câtă verdeață este, de pomii înfloriți fiindcă ei veneau în țară doar în august.) Cred că dorul nu e dat să impresioneze, el doar există! și fiecare o spune în felul său. Mă străduiesc să empatizez... 

[Mihaela Suciu]

Pribegi? sună a dezrădăcinați, exilați. Eu prefer cutreierători, exploratori...

Dacă nu era întrebarea: 

ce drac de neputințe ne-or fi înfășurat

și cum ne-am adâncit în pribegie goi?... în care să vă regăsesc umorul, chiar și amar, era și mai tristă această stare ce-o invocați.

Hai să gândim solar! Ne naștem goi, dar important e ca anii trăiți să fie plini! Luăm hotărâri în funcție de cunoștințele ce le avem în acea etapă și în funcție de circumstanțe, iar după ce le-am gândit nu e cazul să revenim asupra lor, suntem în altă etapă a dezvoltării noastre. De ce să privim ca Sara înapoi? Un strungar când stunjește o piesă se gândește la pierderi (șpan) sau la perfecțiunea piesei?... Sunt atâtea întrebări ce ne macină și ne complică.  

Strofa:

șoptindu-ne, doar brizei, ce-am fi avut de spus,

ni-i sticlă plutitoare privirea peste ape,

când tremuriciul scurt al valului încape

sfrijite așteptări de semne care nu-s... o consider o încununare a poeziei de dor.

Sper ca semnul meu să vă însenineze!

Mulțumesc!

 

[Valeria Merca]

...

șoptindu-ne, doar brizei, ce-am fi avut de spus,

ni-i sticlă plutitoare privirea peste ape,

când tremuriciul scurt al valului încape

sfrijite așteptări de semne care nu-s...

Semnul meu de încântătoare lectură! :)

[Ion Lazăr da Coza]

v14 - cu-un > c-un

De remarcat vasta plajă lirică a autorului.

da Coza

[Sofia Sincă]

Foarte emoționant, foarte tare!

O poezie serioasă și dureroasă... Ceva nou. O zbatere veșnică a celor de departe, a celor, pe care viața, destinul i-a purtat în cele patru zări ale lumii, dorindu-și tot timpul să ajungă și acasă... Casă ce se îndepărtează parcă, în loc să se apropie. Timpul transformându-se în prăpastie.

Versuri fragile pentru suflet, intensificând sentimentele la o sensibilitate amară... Compozițional, valoroasă.

Apreciativ,

Sofi