Prefață

[BOTICI GABRIELA]

Luminile-nserării, săruturile serii,

Deschid o lume nouă ce-mbracă vechi mistere.

Privește-mi nurii care sunt fructele plăcerii,

Atingerea lor blândă cu aripi efemere

 

Privirea-ți vrea să fure pe-o mare-nvolburată

Ce-așteaptă alinare a trupului fierbinte.

Dorința mă inundă, tăcerea-i delicată,

Ascultă-mi răsuflarea ce parcă vrea să-ți cânte,

 

Cu buzele iubește-mi privirea ce te-adoră

Și scaldă-mă-n cuvinte și parfumate versuri

Că dincolo de noapte e-o viață ce imploră

Să căutăm în stele, iubirea... și-n eresuri.

 

Și freamătul din verbe, mireasmă-a nesfârșirii,

Sub clarul lunii cântă și harpa prinde viață;

Sunt ca o nestemată în palmele iubirii

Știind că doar sărutul e-al dragostei prefață.

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Grig Salvan]

Invocație de dragoste în „dulcele stil clasic”, în ritmul iambic ce dă întotdeauna o anume solenmnitate rostirii. Sună shakespearian, așa cum remarca și Mihai Katin, dar sună bine. O alternanță, o pendulare între carnal și astral, între trup și spirit. Citit cu plăcere.

[BOTICI GABRIELA]

Mulțumesc frumos.

[BOTICI GABRIELA]

Vă mulțumesc frumos.

[Amanda Spulber]

Frumos! Suav și aprins exprimată chemarea.

[Vasilisia Lazăr]

Plăcută poezie de dragoste, feminină și senzuală. Mi-a plăcut în mod deosebit finalul:

Sunt ca o nestemată în palmele iubirii

Știind că doar sărutul e-a dragostei prefață.

Corect: e-al dragostei

[Nicoleta Cheles]

Delicat surprinsă aspirația, niciodată înțeleasă, a femeii de a găsi în cel iubit aceeași profundă participare în a căuta sentimentul ce mișcă lumi, iubirea...

[Mihai Katin]

Julieta:

Cei ce jertfesc pe-altarele iubirii Au drept lumina frumusetea lor, si noaptea-i place
orbului amor.
O, vino iute, noapte-întunecata,
În mantia tesuta-în negru toata, si-învata-ma sa pierd un joc prin care
Voi câstiga un pret cu mult mai mare.

fragment  din  Romeo   si  Julieta

poemul  d-voastra  mi-a  adus  in  minte  aceasta  capodopera   de traire  artistica...