Povestea unei singurătăți

[Monica Pester]

Mă limpezesc din ape tulburi

Și, în colind cu trubadurii,

Îmi caut roua de pe muguri

Fără sa știu legea măsurii.

Alene mă cufund în nouri

Și-n curcubeiele trezite

Din ale bolților hublouri

Și albe-altare primenite.

Doar gândurile încă pleacă

Atrase-n zbor spre absolut,

Cu albatroșii să se-ntreacă

În cercul vietii, întrerupt.

Le cer, cu țipăt să-mi aducă

Un răsărit lipsit de-apus

De-acolo unde-o stea  năucă

Damnată, zilele și-a scurs.

Ecoul îmi ramane-n urmă,

Nevolnic, trist și repetat,

Sărac grăunte, boț de humă

Într-un refren de mult uitat.

[Monica Pester]

Poete, dacă tot ce mi-ai scris în comment este sincer și spontan, nici nu are cum să fie altfel, mă încarcă deja cu încă un ton de  încredere în mine. 

Mulțumiri maxime pentru tot ce vezi apreciativ în scrierile mele.

Poete,

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Ada, sesizarea versului ultim am crut și eu să schimb. Acum o fac.

[petrut dan]

Îmi place strofa cu steaua ce și-a scurs zilele deși ar trebui intervenit un pic, nu este cea mai poetică exprimare dar vezi tu...apreciez tematica, nu ești dintre acei autori care se trezesc că vor să scrie fără să aibă un minim de cultură sau măcar de informații în domeniu, nu mai vorbesc de talent că ar însemna să cerem prea mult dacă nu chiar imposibilul, și care intră în turma unui heirupism  în care iubirea, normal, este subiectul pe care bat monedă sau se  cantonează într-un cotidianism deja neinteresant ba chiar plictisitor din cauza numeroșilor amatori în domeniu deși dacă ai sta de vorbă cu un șofer de taxi ai găsi mai multă poezie și mai mult umor decât în menționatul stil; apreciez faptul că te distanțezi prin tematică și se vede că ești un autor care își pune întrebări și nu scrie doar de dragul de a ieși din anonimat ori pur și simplu de a mai încerca să facă și altceva decât să respire, cu drag!

[Ada Nemescu]

Mi-a plăcut din prima citire, această tristețe pluridimensională, exacerbată, consecința unei singurătăți blamate. Cred că aș citi, mai degrabă, "refren demult uitat" ...

Cu plăcerea lecturii, aDa