Peste zâmbetul Giocondei (repostare)

[gabriel cristea]

Liniștea de sanctuare
gotice arcade-nșiră
nesfârșitelor culoare.
Printre carstice caverne,
lungi fascicule de soare
iscodesc picturi celebre.
Nișele își lasă umbre
- piedestaluri înclinate -
peste mozaicul rece.
O fierbinte boare trece
printre chipuri puse-n ramă.
Bolta e un lac de gheață
presărat cu-acvamarine,
și muzeul subteranei
parcă prinde iarăși viață,
năzărind peneluri fine.
Prin fereastra hologramei,
se-aud urlete de fiară:
Guernica-și picteaz,-afară,
ultimele respirații.

Persistențe de memorii
își topesc stelare timpuri
în oceanele de plasmă,
iar tăceri de ceasuri albe
par deșerturi efemere.
Zvâcnetul umanității
își închide pleoapa. Moare.
Și trec nevăzute ere...

Soarele lucind albastru
- ca și muribunde sfere -
își pătrunde prin firide
raze reci și austere.
Un mamut cu ochi magnetici
stă privind, în sanctuare,
la picturile rupestre:
urme sângerii, palmare;
zvârcolirea anacondei
și explozii nucleare
- peste zâmbetul Giocondei...

[Vasilisia Lazăr]

Așa este, dacă ar avea un răspuns clar, n-ar mai fi poezie.

[gabriel cristea]

Vasilisia, în asta constă mirajul poeziilor - ne îmboldesc să le descifrăm tainele. Percepțiile noastre sunt diferite, scoțând în evidență unicitatea fiecărui creator sau cititor. 

[Vasilisia Lazăr]

Oare ce a vrut să spună autorul? Întrebarea care ne era pusă mereu. Recitește comentariul meu și nu doar pe al meu și o să vezi cât am bătut câmpii, de-a lungul vremii, aproape toți, căutându-i răspunsul. :)))

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Este un tablou imaginativ al viitorului umanității, mai bine zis al autodistrugerii ei. Elementul final, mamutul, arată ciclicitatea vieții pe pământ. De astă dată, nu omul privește extincția mamuților, desenată pe bazaltul peșterii, ci invers. Muzeul de Artă al umanității a devenit o revelație speologică pentru mamut, într-o altă dimensiune temporală... 

[Vasilisia Lazăr]

O întoarcere în timp, în cadrul căreia cititorul este martorul al unor evenimente istorice eternizate în arta Luvrului. Peste toate, tronează zâmbetul Giocondei. Fascinant! Imaginația ta e debordantă, dar și talentul de a o imortaliza liric. Felicitări!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Floare Arbore! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru comentariu, Ana!