pentru astăzi

[gina zaharia]

acum știu că florile-de-colț înfloresc doar lunea
după crepuscul
când agonia îmbracă stâncile apoi mai suflă o dată
norocul în munți
de alte ori fără să-i pese de milimetrul acela dintre mine și cer

e ca și cum un pumn de aur s-ar strecura pe furiș în tine
și l-ai pierde în podoabe pe care n-ai ști să le porți
de ce-aș fixa filigranul sub roata carului
m-a plimbat în zigzag
în defileul inimii nu aveam aer strângeam sforile să nu par sălbatică
mi-am revenit când orizonturile îți scriau umbra
de parcă un tigru trecuse prin dreptul soarelui

aveam nevoie de multe grădini să-mi răsădesc pulsul
toate ale mele
din loc în loc statui și leagăne pentru fluturi
te-aș fi lăsat să treci prin dreptul porții la zece ani o dată
să mă respiri incandescent și nedumerit
pentru astăzi

[Sofia Sincă]

Poemul poartă o aură lirică desăvârşită. Cursiv, nimic forţat, metaforele sunt aşezate magistral în aşa fel încât să formeze efecte impresionante. Se simte delicateţea şi rafinamentul poetei.

Admiraţie!

Sofy