Pe scaunul electric...

[Ana Sofian]

Moto:
"eşti frumoasă când râzi de mine, când mă dispreţuieşti şi asta pentru că tu eşti viaţa mea, maria, dar eu, eu sunt moartea ta"
marius aldea

1.sunt un consumator, e în trend, produsele tale cu marcă scoase la vânzare, câtă agitaţie în culise, ai pus atâtea aţe marionetelor, încât nu ştii dacă-ţi ajung degetele, s-a pierdut un portofel, strigă casiera la microfon, eu ştiu că s-a pierdut o iubire, pe scenă un clovn prost se împiedică în cuvinte, i le împrumutăm noi, cunoaştem arhitectura zâmbetului şi-l scoatem din rahat, în fond are nevoie să-şi câştige pâinea de toate zilele.

2.iubeam un om cal, n-avea colivie, doar un grajd pe care eu îl credeam de poveste.

3. mă scuipă luna, avortează... o pasăre albă, tembelă, rătăcirea e un soi de haină pe care o îmbracă să zboare de colo, eşti frumos când mă minţi, când îmi strigi te iubesc cu aceeaşi plăcere cu care m-ai arunca de la etajul zece, o iubire nu moare de două ori, plângi mocnit, scriu pe moment, mă inspiră aerul ăsta plin de putregai, vecina varvara spunea să le dăm foc lemnelor putrede, tu zâmbeşti, niciodată n-ai fost mai frumos ca acum.

4.cumpăr trenuri, cumpăr gări, să dispară nebunia asta cu strigăte, stimaţi călători urcaţi în vagoane, de parcă toţi am fi călători prin vieţile altora, caut o eşarfă, nu fac dragoste legată la ochi, mă îmbrac frumos, execuţiile nu se derulează între orele 8.oo-14.00, atunci trec batalioane de păsări...mult zgomot pentru nimic, de la shakespeare mi s-a tras totul.

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

iubeam un om cal > iubeam un om-cal

Și pe vecina varvara și pe shakespeare îi tratăm cu aceeași... nemajusculă. Sunt încântat!

Texte valoroase.

da Coza

[Nădejde Angelina]

"o iubire nu moare de două ori, plângi mocnit"

Preţuire!

[Mihaela Roxana Boboc]

Îmi place stilul acesta cursiv, fără pauze, sporește neliniștea și nu-ți dă răgazul să respiri. Cu condiția să fie poezie. Și aici este. 

Am reținut: ”cumpăr trenuri, cumpăr gări, să dispară nebunia asta cu strigăte, stimaţi călători urcaţi în vagoane, de parcă toţi am fi călători prin vieţile altora”. Adevăr și profunzime!