Parfum de neuitare

[Corneliu Neagu]

Tăcerea rece-a orelor ce zboară,

cu aripa-i întinsă mă seduce,

din depărtări, în fiecare seară,

un dor rebel în suflet îmi aduce.

L-așez în partituri de triolete,

să îi alin durerile-ancestrale,

dar, răscolind apusuri violete,

își pregătește armele virale.

 

Aduce-n tolbă amintiri uitate

sub zidul neștiutelor redute, 

din visurile mele ancorate

pe umbrele iubirilor pierdute.

Mi le așază seara la fereastră,

când luna ce apare după stâncă,

pe florile rămase într-o glastră

cu vraja neuitărilor aruncă.

 

Te readuce-n gândurile mele,

pe-o aripă de vis întârziată,

cu versurile scrise printre stele

pe filele iubirii de-altădată.

Ascult uimit mirajul împăcării,

din umbra visului întors acasă,

dar clipele din cumpăna iertării

cu vorbele nespuse mă apasă.

 

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimată doamnă Ana Câmpeanu, pentru lectura versurilor și mesajul lăsat aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Denisa Curea-Popa, mulțumiri alese pentru popasul în lumea versurilor mele și pentru mesajul lăsat aici, cu generozitate!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, prietene și coleg de condei Valentin Stănescu, pentru acest comentariu în versuri, inspirat de poezia mea, care duce vraja parfumului de neuitare mai departe!

[Denisa Curea-Popa]

Câtă sensibilitate! 

Cu bucuria lecturii, mulțumesc! 

[Stanescu Valentin]

În valuri, valuri visul se arată, ne scaldă-n amintiri de altădată, dar cum s-aduci iar timpul înapoi să-ndrepţi ce-a fost: o rătăcire-n doi? ...

 

sunt cititor avid care aşteaptă

poeme pline de-aminturi fugare

ce-n suflet retrăiri deşteaptă

spre zbor duios pentru iertare

 

secunde trec şi fruntea ne mângâie

cu palmele-nmuiate în tăcere

fiorul ne ajunge în călcâie

întregul trup e-o mare de plăcere

 

iar ce a fost ce s-a-ntâmplat odată

se stinge-ncet şi visul se disipă

când două suflete se-arată

din gol prietenia o-nfiripă...

 

Semn de lectură plină de căldură!