Pantun (1)

[Vasilisia Lazăr]

Se înveșmântează-n umbre casele dintre coline,

Noaptea rece, nepoftită, se așterne la taifas.

Eu chem vise îndrăznețe, dorul greu să mi-l aline

Și cuvinte-nfiorate, între noi, să prindă glas.

 

 

Notă:

Pantunul este o specie a poeziei cu formă fixă, de origine malaeză, care constă dintr-un catren ce folosește o schemă de tipul abab. Prima linie conține două versuri descriptive, iar a doua linie, două versuri reflexive. Acestea par uneori complet deconectate, dar există aproape invariabil o legătură tainică între ele, o corespondență sau o analogie. 

Dacă luăm în calcul faptul că pantunul malaez mai este supranumit și vărul haiku-ului japonez, ar trebui ca nici acesta să nu suporte metafora, pentru a fi unul autentic. Și el, ca și haiku-ul, conține două părți: una exterioară, care e a naturii și una interioară, a sufletului. Trebuie găsită doar corespondența dintre ele.

Pantumul, mult mai cunoscut decât pantunul, e, de fapt, un pantun în lanț, în care al doilea și al patrulea vers dintr-un catren formează primul și al treilea vers din catrenul următor.

[gina zaharia]

Bravo, Lisia!